Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Republica Capului Verde, fosta colonie portugheză de sclavi. Haideți să aflăm mai multe despre aceste insule aride.
Capul Verde este o țară insulară ce se află la 620 de kilometri de coasta vestică a Africii. Capitala țării este Praia, care se află pe insula Santiago. Această țară este cel mai vestic punct al continentului african, Senegal fiind cea mai apropiată țară. Populația țării este de aproximativ 556.000 de oameni.
Țara insulară este constituită din nouă insule locuite, o insulă nelocuită și multe alte insulițe. Grupul de insule este grupat în două arhipelaguri. Barlavento este arhipelagul nordic iar Sotavento este cel sudic.
Clima din Capul Verde este în general moderată. Februarie este cea mai friguroasă lună a anului, temperaturile putând să ajungă până la 20 °C. August și septembrie sunt cele mai fierbinți luni ale anului, temperaturile apropiindu-se de 30 °C. Cel mai înalt punct al țării este Pico, vulcanul activ care se află pe insula Fogo și care atinge o înălțime de 2,829 de metri.
Insulele sunt în general deșertice. Doar insulele mari conțin vegetație mai bogată în zonele înalte. Lipsa apei nu afectează doar plantele, ci și animalele. Există două specii de țestoase de ocean care își depun ouăle pe plajele insulițelor nelocuite și mai multe specii de șopârle gecko.
Când vorbim de păsări, situația este diferită. Există peste 100 de specii diferite de păsări care locuiesc pe insule. Printre cele mai cunoscute se numără pasărea flamingo, frigatele și vulturul egiptean. Două dintre speciile de păsări sunt specifice țării, adică pot fi găsite doar aici. Ele trăiesc pe Raso, una dintre cele mai mici insulițe nelocuite.
Caprele sălbatice sunt unul dintre principalele mamifere de pe insulă. Ele sunt urmașele primelor capre care au fost aduse aici. De asemenea, populația de rozătoare a fost adusă prin intermediul vapoarelor. Chiar și maimuțe trăiesc în Capului Verde, ele fiind aduse de pe continent. De fapt, liliacul cu urechi lungi este singurul mamifer indigen al insulei.
În Capul Verde are loc un fenomen natural cu adevărat bizar. Este vorba despre “Fata Morgana”, o iluzie optică înșelătoare. Imaginați-vă să fiți rătăciți în deșert. Dintr-o dată la orizont vedeți palmieri. Imediat vă gândiți că ați dat de o oază cu o sursă de apă. Totuși, oricât ați merge către acei palmieri, se pare că nu reușiți să vă apropiați. Acest lucru se datorează faptului că acei copaci nici măcar nu există. “Fata Morgana” poate fi observată pe insula Sal.
Insula Santiago a fost populată pentru prima oară în anul 1462 de către portughezi. Până atunci nimeni nu a locuit constant pe insulă. Imediat, aceștia au adus sclavi din Africa de Vest iar până în secolul al XVI-lea Santiago s-a transformat într-o forță economică.
Declinul Insulelor Capului Verde a început în anul 1675. Imperiul portughez a decis ca sclavii să nu mai fie cumpărați de pe insule, ci direct din Guineea Portugheză. De asemenea, țara insulară era vulnerabilă în fața atacurilor altor țări, dar și ale piraților. Un atac al francezilor din 1712 a distrus orașul Santiago și a furat toate bogățiile din Ribera Grande. Orașul și-a pierdut toată importanța, Praia devenind astfel noua capitală, în anul 1770.
Prima secetă severă din istoria insulelor a avut loc în anul 1742. Deși au fost trimise mai multe cereri, Portugalia a refuzat să cheltuie bani fără să primească nimic în schimb. Având în vedere că vegetația deja limitată era consumată de capre, era inevitabil că va avea loc o foamete. Drept consecință, mii de oameni au murit în acel an. Se crede că 44% din populație și-a pierdut viața. Mulți locuitori din Capul Verde au emigrat către Statele Unite pentru o viață mai bună.
Abolirea sclaviei din anul 1876 doar a accentuat declinul economic al insulelor. Totuși, a existat o luminiță la “capătul tunelului”. Revoluția industrială a dat naștere unor vapoare mult mai avansate ce funcționau pe aburi. Astfel, locația insulelor – devenit una perfectă pentru americani ca să repare vapoarele și să se reaprovizioneze.
Până în anul 1879, Capul Verde a făcut parte din Guineea Portugheză care acum se numește Guineea-Bissau. În anul 1951, statutul insulelor s-a transformat din colonie în provincie îndepărtată. Țara și-a câștigat independența pe 5 iulie 1975 și a devenit republică.
Anii 1980 au fost o perioadă în care țara a început să se dezvolte rapid. Guvernul a beneficiat de sprijin financiar extern pentru a reconstrui țara. Deși există un singur partid, guvernul este considerat ca fiind lipsit de corupție și un adevărat apărător al drepturilor omului. Încă există secete și probleme cu hrana, dar turismul în creștere le oferă speranțe locuitorilor din Capul Verde.
Majoritatea oamenilor din Capul Verde au origini mixte europene și africane. Există o minoritate complet africană. Chiar dacă limba oficială este portugheza, locuitorii vorbesc crioulo, una dintre cele mai vechi limbi portugheze creole. Creștinismul catolic este cea mai populară religie din această țară.
Principala problemă medicală de pe insulă sunt bolile respiratorii cauzate de igiena precară. Există programe de sănătate pentru mame și copii împotriva bolilor. Drept rezultat, mortalitatea infantilă este printre cele mai mici din regiune. Există mai multe clinici și spitale pe insule. Principalele spitale se află în orașele Mindelo și Praia.
Educația primară este obligatorie. Ea începe la vârsta de șase ani și durează șase ani. Mai apoi urmează educația secundară care este împărțită în două faze de câte trei ani. Există două universități pe insule. Deși două treimi dintre locuitori erau analfabeți în momentul obținerii independenței, la începutul secolului XXI peste 80% din populație știa să citească.
Cultura Capului Verde a fost influențată de cea portugheză timp de cinci secole. Totuși, există și tradiții cu origini africane. Principala formă de artă tradițională a insulei se numește Nho Lobo. Ea este o formă de povestire orală specifică zonei vestice africane. Muzica tradițională se numește batuko și este cântată de un grup de femei.
În Praia există un muzeu important care conține date despre istoria sclavilor din Capul Verde. O altă zonă interesantă este centrul vechi din Cidade Velha, de pe insula Santiago. Aici putem întâlni o mulțime de clădiri din secolul al XV-lea. Începând cu anul 2009, acest centru face parte din patrimoniul cultural UNESCO.
Deși locuitorii practică mai multe sporturi, fotbalul este cel mai popular. Oamenii îl joacă pe stradă folosindu-se de mingi și de porți improvizate. Singurele competiții sunt cele locale sau cele între școli. În ultimii ani a crescut și interesul pentru baschet. Țara a participat pentru prima oară la Jocurile Olimpice în anul 1996.
Sursă foto: mapio.net, zburatorul.com, escales.ponant.com, franks-travelbox.com, newscientist.com, waderlust.co.uk, furtherafrica.com, thetravelmagazine.net, wikipedia.org
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Antarctica, cel mai mare deșert