Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Barbados, cea mai nouă republică. Haideți să aflăm mai multe despre locul de origine al cântăreței Rihanna.
Barbados este o țară insulară din Marea Caraibelor. Insula are o formă aproape triunghiulară și are dimensiuni mici, lungimea sa fiind de 32 de kilometri iar lățimea de 25 de kilometri. Populația țării este de aproximativ 290.000 de oameni iar capitala este Bridgetown.
Cel mai înalt punct de pe insulă este muntele Hillaby și are o înălțime de 336 de metri. Acesta se află în zona nord-centrală a insulei. Insula este înconjurată de recifuri de corali. În Barbados nu există râuri sau lacuri majore, ci doar câteva pârâie, bălți și izvoare. Pârâiele subterane care colectează apa de ploaie sunt principala sursă de apă a insulei.
Climatul din Barbados este unul plăcut. Temperaturile nu trec peste 30 °C și nu scad sub 22 °C. Există două anotimpuri: unul uscat în perioada decembrie – mai și unul umed în restul anului. Din nefericire pentru localnici, insula se află în calea uraganelor caraibene. De-a lungul istoriei au existat mai multe fenomene meteo extreme care au devastat insula.
Copacii tropicali și trestia de zahăr cultivată de agricultori sunt principalele forme de vegetație de pe insulă. Printre animalele care trăiesc în Barbados se numără maimuțele, iepurii, mangustele. Toate acestea sunt considerate paraziți de către agricultori.
Cele mai vechi dovezi ale prezenței oamenilor pe insulă datează încă din anul 1623 î.Hr. Arheologii sunt de părere că primii locuitori au fost oamenii nativi Americii de Sud. Se crede că ei au venit de pe coasta Venezuelei cu ajutorul ambarcațiunilor.
Drumul a fost unul periculos, mai ales pentru cât de mici erau canoele pe atunci. Mai multe familii au transformat Barbadosul în noul lor cămin. Arheologii au descoperit diverse ustensile ale vremii însă majoritatea informațiilor s-au pierdut.
Insula a fost mai apoi colonizată de membrii tribului Arawak din America de Sud. Aceștia creșteau în principal bumbac, porumb, alune, guava și papaia. Bumbacul era folosit pentru brățări și hamace.
În anul 1200, tribul Arawak a fost cucerit de Caribi. Oamenii din acest trib erau mult mai mari și mai puternici decât Arawakii. Se crede că aveau o măiestrie impresionantă când vine vorba de tras cu arcul, folosind o otravă puternică ce paraliza prada. Din nefericire, aceste culturi au dispărut din Barbados odată cu venirea europenilor.
Primul contact cu europenii a venit în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Portughezii au fost cei care au pus stăpânire pe insulă. Totuși, ei au decis să nu o transforme în colonie ci au plecat mai departe către teritorii mai mari din America de Sud.
În anul 1625, vapoarele britanice au ajuns pentru prima dată pe insulă. Acestea au revendicat imediat Barbados ca fiind teritoriu britanic în numele Regelui James I. În doar doi ani, britanicii au construit așezăminte pe această insulă tropicală. Nicio altă putere nu a încercat să ia insula.
Urmează un capitol trist din istoria insulei Barbados. Între anii 1600 – 1800, britanicii au transformat-o într-o colonie de sclavi. Aceștia au adus forță de muncă din Africa pentru a lucra pe plantații. Tutunul a fost prima cultură crescută pe insulă. Acesta a fost înlocuit după ceva timp cu trestia de zahăr.
Mereu unde va exista sclavie vor exista și revolte. Barbados nu este o excepție la această regulă. Deși au existat mai multe revolte mici, prima revoltă majoră a avut loc în anul 1816 și a fost condusă de Bussa. Aceasta a fost cea mai tragică dintre toate revoltele de pe insulă.
Bussa a reușit să organizeze și să conducă 20.000 de sclavi de pe 70 de plantații diferite. Aceștia i-au înlăturat pe europeni de pe plantații fără să verse un strop de sânge. Britanicii nu au avut intenții la fel de bune, ci au omorât 120 de sclavi și au executat alți 144. Ulterior, majoritatea rebelilor au fost trimiși în alte zone.
Oficial, sclavia în interiorul Imperiului Britanic a fost abolită în anul 1834. Deținătorii de sclavi de pe insulă nu au primit această veste. Sclavii din Barbados nu au fost eliberați imediat, ci au fost obligați să participe la un program de patru ani până să devină complet liberi.
Chiar dacă se presupunea că aveau drepturi egale, toți banii aparțineau în continuare deținătorilor de plantații. Tot ei aveau și toată puterea politică. Abia în anul 1949 li s-au luat toate aceste drepturi. Sir Grantley Adams a fost primul Premier al Barbadosului care nu era influențat de deținătorii de plantații. Barbados și-a obținut independența în anul 1966. Totuși, pe atunci, șeful statului încă era Regina Angliei.
Barbados a devenit recent cea mai nouă republică. Evenimentul a avut loc cu ocazia aniversării a 55 de ani de la obținerea independenței. La ceremonie au luat parte atât Prințul Charles cât și Rihanna, care de origine este din Barbados.
În timpul ceremoniei, prințul Charles a recunoscut toate nedreptățile comise de britanici pe insulă de-a lungul istoriei. Această nouă era a Barbadosului încheie toate aceste secole în care a stat sub influența britanică. Pentru a oficializa acest eveniment, regalitatea britanică a fost salutată pentru ultima oară iar steagul Marii Britanii a fost dat jos.
Noul conducător al insulei este Dame Sandra Mason în vârstă de 72 de ani. Ea a fost aleasă în anul 2018 drept fie guvernatorul general al insulei. Acum, ea va prelua responsabilitățile pe care cândva le avea Regina Marii Britanii.
Majoritatea oamenilor de pe insulă au origini africane. Există și un grup foarte mic de origini asiatice, mai exact din Siria, Liban și China. Limba oficială a țării este engleza. De asemenea, pe insulă se vorbește și Bajan, un dialect local al limbii engleze.
Creștinismul este religia principală a insulei. Cea mai populară religie este cea anglicană, 39% din populație aparținând de ea. De asemenea, mai există alte religii protestante destul de populare.
În prezent, nivelul de trai din cea mai nouă republică este unul ridicat. Sistemul slab de sănătate de la începutul secolului XX a fost îmbunătățit drastic după cel de-Al Doilea Război Mondial. În prezent, toate bolile asociate cu sărăcia au fost eradicate sau sunt controlate.
Aproape toată populația din Barbados știe să scrie și să citească. Acest lucru se datorează unui sistem educațional public bine pus la punct. Educația este gratuită și obligatorie până la vârsta de 16 ani. Pe lângă școlile obișnuite există școli postliceale, o politehnică și chiar un colegiu.
Bridgetown este centrul cultural al insulei. Primul muzeu a fost înființat în anul 1933 și oferă expoziții permanente și temporare ce prezintă istoria naturală și culturală a insulei. Tot aici găsim și Galeria de Artă din Barbados.
Una dintre tradițiile culturale naționale ale insulei este Crop Over. Este vorba de un festival de vară anual ce se desfășoară timp de mai multe săptămâni. La origini, acest festival avea loc în timpul perioadei de recoltă a trestiei de zahăr. Deși acest festival a dispărut la mijlocul secolului XX, el a fost reînviat în anii ’70 sub forma unui festival muzical, culinar și de arte. Apogeul acestui festival este Grand Kadooment, o paradă de carnaval care prezintă diverse trupe deghizate.
Sportul național al insulei este cricketul. Barbados contribuie cu mulți jucători la echipa Indiilor de Vest care este renumită în lume. În Bridgetown există un stadion care în anul 2007 a găzduit finala International Cricket Council World Cup. Printre celelalte sporturi practicate pe insulă se numără surful, navigatul și înotatul. Călăritul este, de asemenea, un sport foarte practicat și iubit pe insulă. Barbados a participat pentru prima dată la Olimpiadă în anul 1968.
Sursă foto: pixabay.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Iacutia, „trezoreria Rusiei”