Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Iacutia, „trezoreria Rusiei”. Haideți să aflăm mai multe despre cea mai bogată regiune din punct de vedere a resurselor din Rusia.
Rusia este cea mai mare țară din lume ca și suprafață. Știați, însă, că în interiorul ei există mai multe subdiviziuni administrative și teritoriale, fiecare având o cultură proprie? Astăzi vorbim despre Iacutia, sau Republica Saha după denumirea oficială, adică cea mai mare dintre ele. Suprafața sa este atât de mare încât pe teritoriul ei ar încăpea Germania, Franța, Austria, Italia, Finlanda, Grecia și Suedia.
Iacutia se află în estul Rusiei, pe malul Oceanului Arctic. Populația regiunii este de un milion de oameni. Capitala este Yakutsk, care este și cel mai mare oraș dar și cel mai friguros oraș din lume. Iacutia este cunoscută pentru temperaturile sale extrem de joase. Este atât de frig încât temperaturile scad adesea sub – 35 °. Interesant este faptul că, în timpul verii, ele pot ajunge chiar și la 40 ° pentru o scurtă perioadă de timp.
Această regiune are o importanță istorică deosebită. Aici au fost descoperite mai multe corpuri înghețate de animale preistorice. Cele mai cunoscute exemplare sunt puii de leu de peșteră Dina și Uyan. Tot aici au fost descoperiți și mai mulți mamuți dar și rinoceri lânoși. În iunie 2019 a fost descoperit un cap de lup mare care datează de acum 40.000 de ani.
Cea mai veche civilizație de oameni din zonă a fost cultura Ymyakhtakh. Aceștia au populat regiunea între anii 2200 – 1300 î.Hr. Ei locuiau în jurul râului Lena. De aici, ei s-au răspândit atât la est cât și la vest.
Prima migrație de oameni a venit din zona lacului Baikal. Populația turcică Sakha, cunoscuți și drept Yakuti, au ajuns în zonă între secolele IX – XVI. Istoricii sunt de părere că au existat mai multe astfel de migrații de-a lungul timpului. Până în secolul al XVII-lea, populația locală a fost complet asimilată.
Tot în secolul al XVII-lea a început marea expansiune a rușilor la est. La scurt timp au ajuns și în zona Iacutiei. Localnicii au reușit să facă un pact cu Imperiul Rus, cedându-și pământurile în schimbul ajutorului militar împotriva celorlalte regiuni indigene din Asia de Nord-est.
În anul 1638, Guvernul din Moscova a format o nouă unitate administrativă cu centrul la Lensky Ostrog. Această unitate avea să devină orașul Yakutsk de astăzi. În secolul al XVIII-lea au ajuns și primii coloniști ruși. Aceștia au adoptat tradițiile Sakha și au fost numiți Yakutyane.
Rușii au introdus cu adevărat agricultura în zonă. Diverse grupuri de exilați creșteau grâu, ovăz și cartofi. Economia consta din comerț cu blănuri. Industria și transportul au început să se dezvolte la sfârșitul secolului al XIX-lea la începutul perioadei sovietice. Tot atunci a început și mineritul.
Prima mișcare de independență a zonei a luat naștere în anul 1905. Uniunea Yakut s-a format sub conducerea lui Vasily Nikiforov, un avocat și un consilier local din Iacutia. Acesta critica efectele colonialismului rusesc și cerea un reprezentant în cadrul Adunării Naționale a Imperiului Rus. Mii de oameni s-au alăturat acestei mișcăr. În aprilie 1906, liderii acestei revolte au fost arestați iar mișcarea oprită. Totuși, aceștia au primit dreptul la un reprezentant.
A urmat perioada sovietică. Această perioadă nu reprezintă un capitol fericit din istoria Iacutiei. Atât intelectualii cât și o parte din populație a fost masacrată și înlocuită cu cetățeni ruși și ucraineni. Limba nativă a locului a fost interzisă și înlocuită cu rusa. În 1992, după căderea Uniunii Sovietice, Iacutia a fost recunoscută drept Republica Iacutia sub jurisdicția Federației Ruse și se bucură de o oarecare autonomie.
Iacutia este cunoscută drept „trezoreria Rusiei”. Conform unei legende antice siberiene, Dumnezeu zbura cândva deasupra Iacutiei cu o pungă de „comori ale pământului”. Din cauza frigurului, mâinile sale au înghețat, iar comorile au căzut în zonă. Din această cauză, Iacutia este una dintre cele mai bogate regiuni din punct de vedere al resurselor naturale din lume.
82% din diamantele minate în Rusia provin din Iacutia. De asemenea, aici este produs 17% din aurul țării, 61% din uraniu, 82% din antimoniu, 5% din fier, 5% din cărbune, 28% din tinichea și 8% din mercur.
Cultura din Iacutia este diversă și este formată din tradițiile și limba oamnilor Sakha, a rușilor dar și a altor minorități. Iacutia este regiunea cu cel mai mic număr de locuitori pe kilometru pătrat din Rusia. Aproximativ un milion de oameni ocupă trei milioane de kilometri pătrați. Centrul cultural al regiunii este orașul Yakutsk. Aici găsim teatre, centre culturale, muzee și expoziții.
Oamenii din Yakutia consideră că natura trăiește prin spirite. Solstițiul de vară este în cultura lor o oportunitate de a sărbători renașterea naturii și fertilitatea sa. Aceasta este cea mai mare sărbătoare a țării, la ea participând anual 200.000 de oameni.
Ceremonia începe printr-o rugăciune către soare. Mai apoi, festivalul Ysyakh se transformă într-un dans popular de grup. Participanții sunt îmbrăcați în costume populare și cântă, se întrec în competiții sportive și recreează diverse bătălii. Toată această festivitate are loc pe durata întregii zile.
Festivalul este foarte important pentru cultura din Iacutia. El este văzut ca un simbol al tradițiilor. Atât cei bătrâni cât și tinerii așteaptă an de an cu nerăbdare această sărbătoare. Chiar și turiștii sunt primiți cu căldură și invitați chiar să participe la celebrări.
Sursă foto: westend61.de, kottke.org, seasonsyear.com, russiatrek.org, wikipedia.org
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. El Salvador, țara vulcanilor