O meserie în care ai nevoie de răbdare. Ce face profesorul de educație plastică
Meseria este brățară de aur. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au avut îndeletniciri care le-au permis să își câștige existența. Astăzi sunt atât de multe oferte pe piață încât nu mai știm exact ce responsabilități are fiecare angajat. La ŞTIRI PENTRU COPII vă povestim în fiecare săptămână despre o meserie, pentru a vă ajuta să vă orientați în viitoarea carieră. Astăzi vorbim despre o meserie în care ai nevoie de răbdare. Aflați ce face profesorul de educație plastică și care e diferența între ora de desen, așa cum se numea ea înainte, și ora de educație plastică.
Cel cu care am stat de vorbă e Ciprian Chirileanu. El este profesor de educație plastică de aproximativ 23 de ani, iar în prezent le predă elevilor de la Școala Generală Nr. 16 „Take Ionescu” din Timișoara. La bază el este artist vizual. A luat parte la o mulțime de activități, tabere de creație, precum și la numeroase expoziții (naționale, internaționale și de grup). Așadar, având două meserii, am vrut să aflăm cum îi place să fie prezentat.
„Aș vrea să fiu prezentat ca un om”
„Cred că în primul rând aș vrea să fiu prezentat ca un om mai mare în fața oamenilor mai mici. Deci și copiii și noi, adulții, suntem oameni, fiecare cu particularitățile vârstei și ale profesiei. Cred că Cici. E deja cunoscut apelativul acesta în școală. Interesant e că Cici mi se spune la școală și pe stradă mi se spune domnul profesor. E o inversare de roluri. În mod normal ar trebui să fie invers, dar oricum, în momentul în care mă salută și îmi zic „domn profesor” sau Cici e un mijloc de comunicare.
La un moment dat am fost căutat de o elevă. Nu știa cum mă cheamă și întreba dacă domnul profesor Cicileanu este sau nu. A făcut o combinație. Cum îmi place, nu știu. Cred că artist vizual mi se pare mai corect. Pentru că cu asta mă ocup ca profesie de bază. Meseria de profesor a venit ulterior și nu mă gândeam în mod special că-mi doresc a fi profesor, dar așa s-a ivit”, ne spune Ciprian Chirileanu.
Diferența dintre ora de desen și cea de educație plastică
Părinții spuneau că fac desen la școală. Acum se face educație plastică. Există oare vreo diferență între cele două? „Ar putea fi o diferență. Desenul se referă strict la faptul în sine de a desena cu creionul, care se îndreaptă mai mult, grafică. Pictura se ocupă strict numai cu culoare. Chiar dacă și-n alb și negru se poate face o imagine care poate fi foarte picturală. Desenul e un singur termen aici: faptul de a trasa o linie cu creionul sau pensula. Educația plastică e totuși o denumire mai complexă. Nu se rezumă doar la a trasa o linie, sau a face o pată, ci se referă și la un anumit bagaj informațional pe care eu, în postura de cadru didactic, trebuie să-l afișez elevilor.
Sunt și lecții de istoria artei. Eu personal țin cu dinții de lecțiile de istoria artei. Copiii au tendința de a desena și e foarte bine. Viața trebuie să fie colorată la vârsta lor. Dar după ce termină școala trebuie să rămână cu ceva. Ei, nu toți au talent pentru a desena toată viața. Și atunci măcar să nu facă confuzie. Spre exemplu Caravaggio, care a fost un foarte important pictor în istoria artei, în perioada barocă. Caravaggio a fost un pictor și nu un fotbalist. Cum le mai spun eu că pe Țestoasele Ninja nu le cheamă așa fiindcă au avut chef autorii. Ci au preluat de la numele artiștilor: Michelangelo, Donatello.
Educația plastică nu se rezumă doar la desen sau la faptul de a amesteca culorile. Trebuie să-i educ și din punct de vedere estetic. Și când zic asta mă refer la limbaj, la vestimentație, la comportament, la aptitudine”, ne explică profesorul de educație plastică.
Despre educație plastică
Să fii profesor nu e ușor. Indiferent de materia pe care o predai. Cici ne-a spus ce înseamnă din punctul lui de vedere să fii profesor de educație plastică și cât de ușor sau greu e. „E destul de greu. Eu nu am copii, dar îmi pot închipui ce înseamnă pentru părinți creșterea unui copil. Presupune multe greutăți. Însă eu am o clasă întreagă, dar fiind și o oră pe săptămână la clasă, am toate clasele. În total la mine la școală am vreo aproape 500 de elevi pe săptămână. E destul de greu pentru că, uneori, îți iei rolul foarte în serios. Mai mult decât un părinte sau un profesor. Îți asumi cumva rolul de păzitor al unei turme”, spune Cici.
Tot el ne-a explicat că orice acțiune, orice gest, orice vorbă spusă de el ca adult poate fi absorbită de copii. Și e posibil ca peste câțiva ani să se reîntâlnească cu unul din ei și să-i zică: „uitați ce am făcut”. Cici ne-a dat chiar și un exemplu de astfel de caz. S-a întâmplat chiar la început, când a devenit profesor. Mai multe despre asta puteți afla urmărind interviul video de mai sus.
Educația plastică și educația vizuală. Ce face graficianul
Termenul de grafician este unul mai puțin cunoscut. Dacă tot am avut ocazia de a sta de vorbă cu un artist, am vrut să ne explice el ce face un grafician. „E destul de greu. Eventual s-ar putea explica prin genurile de artă plastică sau artă vizuală. Aici sunt doi termeni cam asemănători, dar țin totuși să amintesc. Un artist vizual e un pic mai complex decât artistul plastic. Artist vizual e un termen mai recent pentru că și arta a evoluat. Arta plastică se rezumă cumva doar la pictură, grafică, sculptură. Arta vizuală mai include și alte manifestări vizuale.
Dacă termini Facultatea de Grafică sunt trei mari domenii. E grafica de șevalet, adică stai și lucrezi la șevalet, ca un pictor, numai că el e cu culoare, iar graficianul e cu alb și negru. A doua direcție este grafica publicitară, care a luat foarte mult amploare mai ales cu apariția calculatorului și a programelor grafice pe calculator. Și mai e un al treilea domeniu al graficii: tehnicile tradiționale de gravură”, ne explică Ciprian Chirileanu.
Cum devii profesor de educație plastică
Dacă pentru unele meserii e suficient un curs, pentru a deveni profesor de educație plastică nu e atât de simplu. „Cred că indiferent de meseria pe care ți-o alegi 1% e talent, 99% e muncă. Nu o spun eu, e o vorbă din bătrâni. Ca etape, pentru a ajunge profesor de desen sau educație plastică, în primul rând trebuie să termini o facultate de arte. În timpul ei sunt anumite cursuri de psihologie. Nu știu dacă e și de sociologie sau educație pedagogică, asta nu mai țin minte. În orice caz eu nu le-am făcut în timpul facultății pentru că nu m-am gândit că ajung profesor. De ce zic asta? Absolvirea acestor cursuri în cadrul facultății de arte îți permite prezentarea la concursul de a intra în sistemul educațional. De a putea fi numit în funcția de profesor într-o școală. După care, bineînțeles, parcurgi și celelalte etape ce țin de evoluție profesională”, spune Ciprian Chirileanu.
Cât de bine trebuie să știi să desenezi pentru a putea fi profesor? Asta poate e o întrebare pe care mulți și-o pun. „Dacă stau bine să mă gândesc nu cred că trebuie să știi să desenezi bine sau să pictezi foarte bine. Trebuie să știi să transmiți foarte bine ceea ce trebuie elevii să știe să deseneze și să picteze. Nu știu dacă am fost înțeles exact. Și în nici un caz nu e vorba de contradicție în ceea ce am zis aici. Pentru că totuși un profesor trebuie să aibă în spate o activitate artistică. E o întrebare destul de ciudată așa. Am mai multe variante de răspuns. Cert e că trebuie să știi să desenezi și să pictezi. Asta e foarte clar și rezultă din absolvirea acelei facultăți”, spune profesorul de educație plastică.
Mai multe despre profesorul de educație plastică
Una din curiozitățile noastre era să vedem dacă profesorul de educație plastică este privit ca un artist sau ca un pedagog de către elevi. „Asta ar trebui să-i întrebați pe ei. Mie îmi este foarte greu să-mi dau seama. Cred că sunt mai multe priviri. Unii mă privesc ca pe un pedagog, alții ca pe un părinte, de ce nu, alții ca pe un artist, alții poate ca pe un dușman că vin și îi bat la cap. Alții de bucurie că la oră mai râd și știu eu, abia așteaptă ora. Sau alții abia așteaptă să treacă ora. Cred că răspunsul corect e la ei”, ne spune Ciprian Chirileanu.
În orice meserie există lucruri plăcute, dar și lucruri neplăcute. „Ce-mi place cel mai mult e că mă obligă să-mi depășesc anumite condiții. Consider că una dintre marile performanțe de a fi dascăl e că reușesc cumva să devin un mic actor. Trebuie să fiu rău și bun atunci când trebuie. Dar trebuie să știu când. Asta e mare lucru. Trebuie să știu să glumesc cu elevii, trebuie să intru în mintea lor, trebuie să mă manifest ca ei, altfel îi pierd. Materia mă ajută într-un fel sau altul.
Ce nu-mi place e o anumită categorie de elevi. E vina lor sau pur și simplu așa sunt ei, nu știu, dar îi iau ca atare. Mă refer la cei cu dezinteres față de materie. Și revin și spun că eu încerc să predau nu numai linia și forma, ci și o anumită estetică. Ce apreciez foarte mult e sinceritatea, ce nu apreciez foarte mult e prostia. Asta ca un fel de extreme. Prefer să mă întâlnesc cu o greșeală sinceră decât cu o perfecțiune falsă. Asta e ca un fel de cadru general”, ne spune profesorul de educație plastică.
Sfaturi pentru copiii ce vor să devină profesori de educație plastică
„1% talent, 99% muncă. Sunt unii cărora le plac scobitorile. Să presupunem asta. Dacă persoana respectivă vrea să facă scobitoarea cea mai reușită, cea mai bună, cea mai utilă, aia nu o face așa, apăsând pe un buton. Trebuie să lucreze, să aibă răbdare, să parcurgă acele etape care sunt firești în orice domeniu de altfel. Puțină inspirație. Puțin mai multă inspirație de fapt și acum nu zic să facă ca mine, să fie un actor sau să dea în mintea copiilor, dar să nu uite că și ei au fost la un moment dat copii și că totuși copilul e năzdrăvan, mai mult sau mai puțin. Să nu uite de unde au plecat când au fost și ei copii. Cumva așa ar suna recomandarea.
Bineînțeles că atunci când ei vor fi adulți vor fi alte vremuri și alte cerințe. Îmi e greu să zic cum o să fie atunci. Dar ca principiu asta e. Vrei să devii profesor, ok, dar trebuie să lucrezi pentru asta. Trebuie să știi cum să te comporți cu oamenii, cu părinții, cu copiii de altă vârstă”, sunt sfaturile lui Cici pentru cei care vor să devină profesori de educație plastică.
Mai multe despre Cici și ora de educație plastică
Ce am prezentat mai sus este doar o mică parte din întregul interviu pe care l-am realizat. Pe lângă faptul că în materialul video subiectele sunt mult mai detaliate, Ciprian Chirileanu ne-a mai împărtășit și alte aspecte din această meserie. Spre exemplu, am vorbit despre ce le place copiilor să deseneze atunci când pot alege teme libere, dar și cum se face notarea lucrărilor. De asemenea, Cici ne-a povestit puțin despre copilăria lui și despre ce-și dorea el să devină când era mic.
Dintre toate materiile de la școală ora de desen face parte din categoria celor mai puțin importante. Acesta este un lucru greșit, iar dacă urmăriți întregul interviu veți înțelege de ce. Deși mulți văd ora de desen mai puțin importantă Cici reușește să-i atragă pe elevi către ea. Cum face asta aflați din interviul de mai sus.
[foogallery id=”42417″]
O meserie delicioasă. Ce face un cofetar ne spune Dana Lupeasca