Dilema părinților. De la ce vârstă e ok să lași copilul singur în oraș. Dezbaterile sunt aprinse
Foarte mulți părinți își cresc copiii super protectiv, de la început. Până la urmă societatea este plină de pericole, iar grija lor este justificată. Doar că și copiii cresc și își doresc din ce în ce mai multă libertate. Ce poate să facă un părinte al unui copil de 13 – 14 ani care vrea să iasă singur, în oraș, cu prietenii? Câtă libertate e bine să îi dea? Asta e dilema părinților. E suficient, oare, să stabilească o limită de oră până la care copilul se poate întoarce acasă? Trebuie oare să știe exact unde va merge acesta și cu cine iese? Iată părerile părinților.
Dacă copiii sunt lăsați singuri în jurul blocului de pe la opt – nouă ani, în oraș părinții îi lasă singuri abia pe la 13 – 14 ani. „Daca e de ieșit în zonă cu prietenii, în parcul din apropiere, de la opt – nouă ani. Poate mai repede. Doar n-o să stea închis în casă. Merge în parc să se joace. Adică eu de la șase ani ieșeam în spatele blocului ca să mă joc cu alți copii. Dacă e vorba de mers la mall, la suc, pizza, cred că de pe la 13 ani”, spune o mămică.
Oră de venit acasă
Unii părinți le acordă libertate copiilor, însă li se dă o oră la care trebuie să fie acasă, mai ales în timpul școlii. „Al meu are 16 ani. Iese cu prietenii și totuși în timpul școlii a avut ora de venit acasă, deși nu îi plăcea. Mereu comenta că prietenii lui stau până mai târziu și el la 22:00 trebuie să fie în casă. Acum stă mai mult. Fratele lui are 13 ani dar nu iese că nu vrea, el e cu tehnologia. Ceilalți sunt încă mici. La opt – nouă ani mi se pare prea repede. Acum depinde unde stai. Dacă aș sta la țară, unde stă tata, l-aș lăsa mai repede afară că e la sat, dar fiindcă stăm la oraș nu”, spune o altă mămică.
Contează și locul în care locuiesc copiii
O altă mamă povestește cum a procedat ea, pe măsură ce băiatul ei a crescut. „În primul rând depinde foarte mult de orașul în care locuim. Dacă este un oraș mai mic, unde toți se cunosc, cred că poate fi lăsat undeva la film, în parc, la un prieten, de pe 13 – 14ani. Dacă locuim într-un oraș mai mare (cu sute de mii de locuitori sau milioane), consider că și controlul trebuie să fie unul mai strict.
Fiul meu are acum 21 de ani, este student, dar încă am regula de a anunța acasă dacă întârzie după miezul nopții. La vârste mai mici, 15 ani, când a intrat la liceu, avea voie să meargă cu prietenii în oraș, dar trebuia să știu exact unde, cu cine se întâlnește. Și ora maximă de venit acasă era ora 20:00. După 16 ani această oră a devenit 22:00, iar după terminarea liceului 24:00 sau să anunțe la ce oră ajunge acasă. Nu îi mai cer să spună cu cine se întâlnește, că doar este major, dar ocazional îl îndemn să își mai aducă prietenii acasă să îi cunosc. Poate considerați că am fost cam strictă, dar într-un oraș mare, cu tentații multe, și pericolele sunt foarte mari”, explică mama băiatului.
Gânduri peste gânduri
Părinții se gândesc cu groază la momentul în care copiii vor dori să iasă în oraș cu prietenii. Majoritatea se gândesc la pericolele care sunt în societate, nu neapărat că nu au încredere în copii. „Eu încă nu am ajuns la această etapă, dar tare frica îmi este”, mărturisește o altă mămică. Sunt părinți care chiar și la 18 ani le este teamă să-și lase copiii în oraș. „După mine cred că nu aș avea curajul să îl las nici la 18 ani. Oare mai sunt și alți părinți ca mine?”, se întreabă cineva, pe o rețea de socializare. O altă mămică îi răspunde spunându-i că și ea a avut aceeași gândire, însă nu e deloc sănătoasă.
Una peste alta părinții țin cont de mediul în care trăiesc, urban sau rural, de vârsta pe care o are copilul, dar și de comportamentul lui.
Sursă foto: unsplash.com/Max Titov, unsplash.com/Charu Chaturvedi, unsplash.com/Andre Hunter, unsplash.com/Eliott Reyna