Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Aruba, micuța insulă olandeză din Caraibe. Haideți să aflăm mai multe despre această oază de frumusețe din nordul Americii de Sud.
Aruba este o insulă micuță din Antilele Mici în Marea Caraibelor. Ea se află la 80 de kilometri la nord-vest de Curaçao și la 29 de kilometri la nord de Venezuela. Capitala insulei este Oranjestad, care este și principalul port, iar populația este de aproximativ 112.000 de oameni.
Micuța insulă olandeză din Caraibe a făcut cândva parte din Antilele Olandeze. Acum, ea este o insulă care se guvernează singură și care aparține de Regatul Țărilor de Jos. Turiști din toată lumea vin către Aruba pentru a se bucura de plajele cu nisip alb.
Dimensiunea frumoasei insule nu este foarte mare. Ea are o lungime de 32 de kilometri și o lățime de 10 kilometri. Asta înseamnă că Aruba are o suprafață mai mică decât Bucureștiul.
În general, insula este una joasă. Cel mai înalt punct este Muntele Jamanota care are o înălțime de 189 de metri. Fiind o insulă fără irigație naturală, aproape toată apa potabilă este obținută prin desalinizarea apei oceanului, adică prin scoaterea sării din componența ei.
Temperatura este constantă de-a lungul anului, media fiind de 27 °C. Din fericire, Aruba nu se află în calea uraganelor. Totuși, ocazional se mai întâmplă ca ele să atingă insula. Vegetația insulei constă din cactuși, copaci și arbuști.
Primii locuitori ai insulei au fost indienii Caiquetio din tribul Arawak, Venezuela. Cele mai vechi urme ale lor datează din 2500 î.Hr. – 1000 d.Hr. Se crede că depindeau de pescuit și vânat pentru a supraviețui.
După anul 1000 d.Hr. pe insulă erau deja formate cinci sate mari, iar locuitorii au început deja să crească porumb și yucca. Oamenii vremii au lăsat amintiri sub forma unor desene în peșteri care mai există și în ziua de astăzi. Ele pot fi văzute în Peștera Fontein din Parcul Național Arikok.
Aceste picturi prezintă istoria localnicilor. Conform acestora, ei au ajuns pe insulă după ce au fugit de indienii caraibeni care sunt indigenii părții nordice din America de Sud.
Europenii au descoperit insula în anul 1499 prin exploratorul spaniol Alonso de Ojeda. Datorită cantității mici de precipitații, ei nu au considerat Aruba o insulă potrivită pentru agricultură. În anul 1513, spaniolii au înrobit mai mulți indieni Caiquetio și i-au trimis pe diferite insule pentru a lucra pe plantații și în mine.
Unii au reușit să se întoarcă în Aruba în 1515 unde au fost recrutați pentru a fi crescători de vaci și de cai. Aruba a stat sub controlul spaniolilor timp de 137 de ani.
În 1636 a venit rândul olandezilor să ocupe insula. Poziția Arubei era una strategică. Ea permitea olandezilor să-și apere rezervele de sare din America de Sud și servea drept bază militară din Caraibe în timpul războiului cu spaniolii.
Olandezii i-au recrutat pe indienii Caquetio și i-au folosit pentru a construi ferme și pentru a crește animale. Carnea acestora era mai apoi vândută și transportată către alte insule.
În timpul războaielor lui Napoleon, britanicii au invadat și au preluat controlul insulei pentru puțin timp. Aceasta a revenit olandezilor în anul 1816. Aruba a devenit parte oficial din Antilele Olandeze în 1845.
Aruba s-a rupt de Antilele Olandeze în anul 1986. Acesta a fost rezultatul luptelor duse de activiștii politici și de Betico Croes, considerat erou național. La început, insularii își doreau să devină complet independenți. Totuși, după ceva timp și-au dat seama că acest plan nu este realizabil. Astfel, Aruba face încă parte din Regatul Țărilor de Jos dar se bucură de o oarecare independență.
Locuitorii din Aruba sunt diverși din punct de vedere etnic. Majoritatea au origine mixă, mulți oameni trăgându-se fie din amerindieni, fie din olandezi, spanioli sau africani.
Locuitorii insulei vorbesc patru limbi: papiamentu (o limbă creolă care a evoluat din portugheză, spaniolă și olandeză), olandeză, engleză și spaniolă. Aproape 75% dintre localnici sunt romano-catolici, restul fiind fie protestanți, fie martori a lui Iehova.
Majoritatea populației știe să scrie și să citească. Educația primară și secundară este gratuită și obligatorie începând cu anul 1999. Toți copiii cu vârste cuprinse între 4 – 16 ani participă la ore. Sistemul de sănătate de pe insulă este, de asemenea, bine pus la punct.
Micuța insulă olandeză din Caraibe are niște locuitori foarte petrecăreți. Carnavalul din Aruba ține o lună întreagă. Participanții se pot bucura de competiții muzicale, petreceri pe stradă, parade spectaculoase și diferite concursuri care au loc pe toată insula.
Primul carnaval a avut loc în anul 1954 sub forma a mai multor festivaluri mici de stradă. În 1955 festivalul a preluat forma pe care o cunoaștem astăzi. Oamenii sunt atât de serioși în legătură cu acest carnaval, încât în anul 1966 au format chiar și un comitet special responsabil de distracția oamenilor.
Sursă foto: pixabay.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Armenia, țara unde șahul este materie școlară