Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Armenia, țara unde șahul este materie școlară. Haideți să aflăm mai multe despre această frumoasă țară plină de istorie și de cultură.
Armenia este o țară aflată la granița dintre Europa și Asia. Ea se învecinează cu Georgia și Azerbaidjan la nord și la est și cu Iran și Turcia la sud-est și la vest. Capitala țării este Erevan iar populația este de aproximativ 3 milioane de oameni.
În Armenia, șahul este o materie școlară. Fiecare copil de peste șase ani este obligat să participe la acest curs. Scopul acestei decizii este de a le dezvolta celor mici gândirea strategică, lucru ce cu siguranță îi va ajuta pe viitor.
Această decizie a fost implementată în 2011. În acel moment, peste 1.500 de școli au adoptat noua și bizara materie școlară. De atunci și până în prezent, copiii au participat la câte două ore pe săptămână alături de profesioniști și de profesori care au primit o pregătire specială.
Mulți psihologi sunt de părere că această decizie a fost una inspirată. Spre deosebire de jocurile de calculator, șahul îi ajută pe copii să-și dezvolte personalitatea. De asemenea, este o modalitate bună de a-i învăța pe cei mici să fie responsabili și să-și asume ce fac. După cum bine știți, în șah o singură mișcare greșită poate să te facă să pierzi meciul.
Armenia este o țară muntoasă. Înălțimea medie a țării este de 1.800 de metri. Nu există deloc câmpii. Cel mai înalt punct se află pe Muntele Aragats și are o înălțime de 4.090 de metri. Țara se află într-o zonă afectată de cutremure, ultimul având loc pe 7 decembrie, 1988. El a fost atât de puternic încât a devastat partea nord-vestică a orașului Spitak, a produs distrugeri în orașul Gyumri, al doilea cel mai populat oraș din Armenia, și a ucis 25.000 de oameni.
Armenia se bucură de o diversitate impresionantă de peisaje și de plante. Deși este o țară mică, ea conține peste 3.000 de specii diferite de plante, mai mult decât Câmpia Rusească.
Există cinci zone de vegetație diferite în funcție de altitudine: semideșertul, stepa, pădurile, lunca alpină și tundra alpină.
Semideșertul poate fi întâlnit până la o altitudine de 1.400 de metri. Aici vegetația nu este deloc bogată. Printre animalele ce pot fi găsite în această zonă se numără porcul mistreț, pisica sălbatică, șacalul, diferite specii de șerpi și scorpioni și, foarte rar, leopardul.
Stepele sunt cele mai predominante în Armenia. Ele încep la altitudinea de aproximativ 1.400 de metri și pot fi întâlnite până la aproximativ 1950 de metri înălțime. Și aici, vegetația nu este foarte bogată, principalele plante fiind ierburile rezistente la secetă și mărăcinii.
Zona păduroasă poate fi găsită în sud-estul Armeniei începând de la altitudinea de 1950 de metri și ajungând până la cea de 2300 de metri. Aceste zone sunt umede și pline de diferite specii de copaci. Printre animalele ce pot fi găsite aici se numără ursul sirian, pisica sălbatică, râsul și veverițele.
Lunca alpină poate fi găsită în restul țării la aceeași altitudine. Această zonă este acoperită de iarbă și are o faună extrem de bogată. Aici pot fi găsiți curcanul de munte, oaia de munte și capra bezoar.
Tundra alpină este o zonă muntoasă, secetoasă, fără prea multă vegetație sau faună.
Armenia din ziua de astăzi este doar o fărâmă din ce era pe vremuri. Țara unde șahul este o materie școlară a fost una dintre cele mai vechi civilizații. La apogeu, ea s-a întins de la sudul Mării Negre până la Marea Caspică și de la Marea Mediterană până la Lacul Urmia din Iranul de astăzi.
Poziția fiind una extrem de strategică, de-a lungul timpului Armenia a fost cotropită de diferite popoare. Ei și-au pierdut pe deplin autonomia în secolul al XIV-lea d.Hr. atunci când ultimele pământuri au fost cucerite de otomani și de persani.
Estul Armeniei a fost preluat de Rusia în timpul secolului al XIX-lea, vestul rămânând în continuare sub conducerea otomană. La începutul secolului XX a avut loc cel mai trist capitol din istoria Armeniei.
Imperiul Otoman i-a trata groaznic pe armeni. I-a pus să muncească în condiții mizere, mulți ajungând să moară de oboseală sau de foame. De asemenea, mulți și-au pierdut viața în bătălii, luptându-se pentru o țară care îi considera cetățeni inferiori împotriva fraților lor armeni care erau sub stăpânirea rusă.
Nu există cifre clare cu privire la numărul armenilor care și-au pierdut viața. Estimările ne arată că între 300.000 și 2 milioane de oameni au decedat între anii 1914 și 1923. Fie că este vorba despre decese sau deportări, numărul armenilor care au rămas în Turcia a scăzut de la 2 milioane în 1914 la sub 400.000 în 1922. Turcia nu recunoaște nici în ziua de astăzi aceste orori. Chiar în acest an a avut loc aniversarea a 100 de ani de la tragicul incident.
Populația armeană care a rămas pe teritoriul Imperiului Rus și-a declarat independența pe 28 mai, 1918. Libertatea armenilor nu a durat mult, țara lor fiind reinvadată atât de turci cât și de Rusia Sovietică în anul 1920. Astfel, pe 29 noiembrie 1920 a fost instaurată Republica Sovietică a Armeniei. În anul 1936 ea a fost anexată de către Uniunea Sovietică, devenind doar o simplă regiune a acesteia. După căderea Uniunii Sovietice, Armenia și-a declarat independența pe 23 septembrie, 1991.
Majoritatea populației este constituită din armeni. Ei vorbesc armeană. Armenia s-a convertit la creștinism în anul 300 d.Hr., fiind primul regat care a adoptat această religie. Din această cauză, ei au păstrat anumite tradiții și rituri neîntâlnite nici în ortodoxism și nici în catolicism. Oficial, ei aparțin fie de Biserica Armeană Apostolică sau de Biserica Armeană Catolică.
Accesul la sistemul medical este gratuit pentru toți cetățenii. El este susținut din taxe. Guvernul oferă diverse beneficii bătrânilor, șomerilor, părinților și copiilor.
Educația este, de asemenea, gratuită și obligatorie. Copii urmează o școlarizare de 8 ani, ca mai apoi să urmeze diferite specializări. Principala Universitate din Armenia este Universitatea de Stat din Erevan.
Cultura armeană i-a ajutat pe cetățeni să nu-și piardă identitatea de-a lungul timpului. Aflându-se la granița dintre Europa și Asia, în Armenia pot fi identificate elemente din ambele zone.
Armenii iubesc viața de familie și iubesc să petreacă. Deși nunțile nu mai durează câteva zile, ele rămân în continuare evenimente pline de bucurie și de ritualuri vesele. Nașterea unui copil este un alt motiv de sărbătoare pentru armeni. Dragostea pentru copiii rămâne chiar și când ei devin adulți. De multe ori, ei continuă să trăiască alături de părinți sau, cel puțin, să-i viziteze regulat.
Muzica și dansul sunt elemente nelipsite din cultura armeană. Diverse hieroglife din antichitate îi arată pe armeni ca fiind niște adevărați dansatori. Unul dintre cele mai vechi dansuri armene, kochari, se dansează și în ziua de astăzi. Armenii au un dans special pentru fiecare tip de eveniment, fie că este vorba despre nunți, înmormântări sau altele.
Cercetătorii au catalogat peste 30.000 de melodii folclorice armene. În Armenia există 60 de dialecte diferite, fiecare având stilul său specific de muzică. În timpul unei nunți se cântă peste 100 de melodii diferite cu ajutorul a mai multor instrumente native printre care duduk (un fel de flaut), oud (o lăută cu gâtul scurt), zurna (un instrument de suflat) și kopal (o tobă de dimensiuni mari).
Meșteșugurile armene se practică și în ziua de astăzi. Printre acestea se numără covoarele tradiționale viu colorate și decorate cu dragoni sau cu diferite forme geometrice. Covoarele sunt un element des întâlnit în cultura armeană. Ele nu se găsesc doar pe podea, ci și pe scaune, mese și paturi.
Sursă foto: pixabay.com, smithsonianmag.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Găgăuzia, țara turcilor din Republica Moldova