COMORILE MUZEELOR. Iataganul cucerit în luptă de Đorđe cel Negru se află la Muzeul Național al Banatului
Iataganul lui Đorđe cel Negru este singurul iatagan ale cărui inscripții în osmană cu litere arabe au fost traduse în română. El a ajuns în colecția Muzeului Național al Banatului în 1889, donat de către Ormos Zsigmond, fondatorul instituției muzeale.
Muzeul Național al Banatului din Timişoara deţine în colecţiile sale o serie de bunuri culturale mobile deosebit de valoroase. Aceste bunuri au aparţinut, în trecutul nu foarte îndepărtat, unor personalităţi ale Europei Centrale şi de Sud-Est.
Printre aceste obiecte regăsim iataganul belosapac, care pentru o scurtă perioadă de timp s-a aflat în posesia lui Đorđe Petrovici. El a fost liderului primei mişcări antiotomane sărbeşti care s-a derulat la începutul secolului al XIX-lea, între 1804-1813.. Đorđe Petrović supranumit „Karađorđe“ („Đorđe cel negru“), a fost, de altfel, și întemeietorul dinastiei sârbești Karađorđe care a domnit în Serbia până la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial.
Importanța iataganului
Este singurul iatagan din colecţia de armament a muzeului cu inscripţii scrise în osmană cu litere arabe traduse în română. Traducerea lor în limba română este: „Anul 1227. Realizat de Hasan, proprietar Ahmed. Mă las în grija creatorului meu, robul său”. Iataganul a ajuns în posesia Muzeului în 1889, donat de către Ormos Zsigmond, care a fost fondatorul instituției muzeale.
Descrierea obiectului
Cel mai renumit atelier din Balcani de realizare a iataganelor era cel din Herțegovina de astăzi Este cunoscut faptul că acel atelier a realizat cele mai multe iatagane din zonă în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Este foarte probabil că și acest iatagan provine de acolo.
Iataganul belosapac este format dintr-o lama de oțel de cea mai bună calitate, prăsele albe de fildeș sau de os, nituituite cu nituri metalice.
Între lamă și mâner este o parte numită parazvana, dintr-un aliaj cu foarte mult argint. Aceasta este placată cu o plăcuță de argint frumos decorată.
În partea superioară se află hașârma, adică elemental metalic ce face legătura dintre cele 2 prăsele. De regulă, un iatagan avea o teacă din lemn căptușită și învelită în piele, dar la acest iatagan ea nu s-a păstrat.
Pe latura interioară a lamei se găsește inscripția realizată prin damaschinare cu fie de argint. În centru, în cartuș, este numele proprietarului care deține această armă. În partea de jos este numele armurierului care a realizat-o, iar în dreapta este anul fabricației adică 1227, respectiv anul 1812 după calendarul nostru.
Iataganul din colecția Muzeului Banatului este atribuit lui Đorđe Petrovici, însă la ora actuală nu sunt informații concludente care să ateste această informație. Singura informație credibilă este a donatorului acestei piese, Ormos Zsigmond, care a precizat acest fapt în scrisoarea de donație. Tot acolo, se menționează faptul că Đorđe Petrovici a luat arma din mâna unui turc în timpul unei lupte.
Puteți urmări descrierea obiectului aici.
Dicționar
iatagan: sabie scurtă cu lamă cu un singur tăiș, curbat înainte și un mâner
The Taranterra Project vine la Timișoara. Aflați mai multe despre expoziția de tarantule vii