În 8 iulie am sărbătorit Ziua Jocurilor Video. Este o zi care recunoaște arta și știința din spatele jocurilor video, dar și calitățile jucătorilor. Jocurile video au cucerit întreaga lume. Copii, adolescenți, adulți joacă jocuri video pe computere, console de joc, telefoane, tablete, oriunde, oricând.
Jocurile video, parte a culturii populare
Jocurile video au devenit populare în anii 1970-1980 când tehnologia a devenit accesibilă. Unul din primele jocuri „arcade” a fost „Atari’s Pong”. Lansat în 1972, jocul se baza pe tenis.
Un joc arcade este o mașină de divertisment cu monede, de obicei instalată în locuri publice, cum ar fi restaurante, baruri și, în special, parcuri de distracții. Cele mai multe jocuri arcade sunt jocuri video, mașini de pinball, jocuri electro-mecanice.
În prezent, inovațiile tehnologice au revoluționat atât știința, cât și arta jocurilor video. Copiii pot juca jocuri video pe calculatoare, console de joc, dar și pe telefoane și tablete.
Copiii cresc azi înconjurați de televizor, calculator, internet și telefonul mobil.Jocurile lor sunt aventuri pe calculator sau în rețea și discuții pe chat. Grafica, animația, sunetele și efectele speciale creează o lume fascinantă pentru copii. Ei devin eroii principali într-o poveste al cărei sfârșit îl construiesc pas cu pas.
Jocurile video sunt diferite
În funcție de regulile de joc, opțiunile jucătorilor, poveste și instrumentele pe care le pot folosi, există mai multe categorii de jocuri.
Astfel, există jocuri de acțiune (action games), strategie (strategy games), aventură (adventure games), simulatoare (simulation games), roluri (role playing games). Ele se pot juca individual sau în echipă, pot fi conectate la internet sau nu.
Jocurile de strategie
Jocurile de strategie îi ajută pe copii să-și dezvolte gândirea și îi învață că trebuie să planifice acțiunile pe termen lung. Le stimulează capacitatea de reacție și atenția la detalii. Prin acest tip de jocuri, copiii înțeleg, de exemplu, că alimentele sunt resurse de care au nevoie până la sfârșitul jocului.
Multe jocuri sunt violente și există pericolul ca juniorul să se obișnuiască cu agresivitatea și să devină violent cu ceilalți. Specialiștii susțin că, intuitiv, copiii sunt atrași de ideea de a controla ei acțiunea și nu de violență. Aceasta se transmite prin creștere, copilul preluând din comportamentul părinților și al celor din jur sau de la televizor.
Jocurile de roluri și simulare
În jocurile de roluri, copiii iau locul unor personaje fictive și preiau controlul asupra deciziilor acestora. Devenind creatorii poveștii își dezvoltă imaginația.Jocurile de roluri îi stimulează să relaționeze și să colaboreze.
Asemănătoare cu jocurile de roluri sunt cele de simulare a realității exterioare. Există și jocuri care îmbină cele două lumi. „The Sims 2” este un exemplu de joc de simulare care reunește pe calculator realitatea exterioară cu o lume imaginară.
Jocurile de simulare sunt cea mai răspândită modalitate de învățare cu ajutorul calculatorului. Acestea îi ajută pe copii să înțeleagă cum funcționează comerțul, sistemul de sănătate, etc. De asemenea, îi învață să-și înfrunte anumite temeri simulând situațiile în care se simt în pericol.
Jucate mult timp, jocurile înstrăinează copilul de realitatea înconjurătoare care rămâne captiv în lumea virtuală pe care o poate controla.
Jocurile de acțiune
Jocurile de acțiune pun la încercare viteza de reacție, dexteritatea și îndemânarea copiilor. Pot fi jocuri în care copiii rezolvă un puzzle, descoperă teritorii sau atacă grupul advers.
Studiile arată că jocurile de acțiune ajută la coordonarea ochiului cu mâna și îmbunătățesc vederea. Dezavantajul este că ele conțin violență fizică iar copiii câștigă puncte în funcție de numărul de victime din joc.
În jocurile de aventură, povestea ia locul competiției. Ea poate fi legată de un film sau de o poveste, diferența majoră este că aici copilul este actor, iar ceea ce face el poate schimba desfășurarea acțiunii. Sfârșitul aventurii depinde de alegerile pe care le face jucătorul.
Jocurile online în echipă
Jocurile online în echipă sunt din ce în ce mai răspândite în întreaga lume, creând adevărate comunități de jucători. Denumite „Massively multiplayer online role-playing games”, aceste jocuri reunesc într-o lume virtuală un număr foarte mare de jucători. Ei comunică permanent și își împart rolurile în echipă, astfel încât fiecare să fie specializat într-o anumită acțiune. Există riscul ca unii jucători să se identifice atât de mult cu rolurile lor încât să confunde realitatea cu lumea virtuală.
Mark Prensky despre jocurile video
Profesorul Mark Prensky, în cartea sa „Nu mă deranja mama, învăț”, arată că cei care se joacă pe calculator învață cum pot avea succes. Copiii învață repede că, pentru a câștiga jocul, trebuie să se ocupe de cerințele imediate și apoi de cele pe termen lung.
De altfel, calculatorul îi stimulează pe copii să acționeze, nu să stea pasivi în fața monitorului. Ei învață că, pentru a câștiga un joc, trebuie să se implice, să ia decizii, să folosească informațiile pe care le au pentru a anticipa acțiunile viitoare. Pentru jucătorii de succes, stabilirea din start a scopului și a regulilor este o condiție obligatorie.
Deci, data viitoare când vedeți copilul jucând un joc video, gândiți-vă că dobândește abilități esențiale pentru viitor.