Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Insulele Feroe, insula oilor. Haideți să aflăm mai multe despre insulele care au fost locuite de vikingi.
Insulele Feroe sunt un grup de insule care se află în nordul Oceanului Atlantic, între Islanda și Insulele Shetland. Deși oficial ele aparțin de regatul Danemarcei, Insulele Feroe se administrează singure. Populația țării este de aproximativ 52.000 de oameni.
Țara este formată din 17 insule locuite și multe alte insulițe și recifuri. Insulele principale sunt Streymoy, Eysturoy, Vagar, Suduroy, Sandoy, Bordoy și Svinoy. Capitala țării este Torshavn care se află pe insula Svinoy.
Insulele sunt formate în principal din pietre vulcanice acoperite de un strat subțire de pământ. Ele sunt destul de înalte și pline de stânci abrupte. Zona de coastă este acoperită de celebrele fjorduri.
Climatul țării este oceanic și temperat. Există variații mici în temperaturi iar ploaia și ceața sunt la ordinea zilei. Curentul cald de aer ferește porturile de formarea gheții. Vegetația naturală este formată din mușchi, iarbă și mlaștini. În general nu prea există copaci pe insule din cauza verilor reci.
Pe insule nu pot fi găsite reptile sau mamifere native. Iepurii, șobolanii și șoarecii au apărut pe insule cu ajutorul vapoarelor. Păsările oceanice pot fi găsite într-un număr mare și cândva au fost foarte importante pentru economie. Pasărea puffin era folosită pentru hrană iar rața polară pentru pene.
Primul nume al grupării de insule a fost Faereyar și datează încă din 1225. El înseamnă „Insula Oilor”, lucru ce este valabil și în ziua de astăzi. Știați că în Insulele Feroe există mai multe oi decât oameni? Din această cauză simbolul național este un berbec.
Insulele Feroe au fost colonizate pentru prima oară de călugări irlandezi în jurul anului 700. Mai apoi, a venit rândul vikingilor să ajungă pe insule. Acest lucru s-a întâmplat 100 de ani mai târziu. Creștinarea insulei a avut loc în jurul anului 1000 și a fost făcută de regele Norvegiei. Există rămășițe ale unei catedrale gotice care a fost începută în secolul al XIII-lea dar care nu a fost finalizată niciodată.
Insulele Feroe au devenit o provincie norvegiană în anul 1035 iar în anul 1380 au fost pasate Danemarcei alături de restul Norvegiei. Până în anul 1709, cele două provincii au fost administrate împreună.
Legendele feroeze și literatura orală au pus bazele societății moderne. În secolul al XIX-lea, folcloristul Venceslaus Ulricus Hammershaimb a fost primul om care a creat o formă literară a limbii. Tot în acea perioadă s-au pus și bazele primului parlament și a început mișcarea de câștigare a independenței. Primul partid politic a fost înființat în anul 1906.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Insulele Feroe au stat sub ocupația Marii Britanii în timp ce Germania avea sub stăpânire Danemarca. Această situație i-a întărâtat și mai tare pe feroezi să-și dorească autonomie. După alegerile din 1946, marea majoritatea a votat pentru independență. Astfel au început negocierile la Copenhaga, capitala Danemarcei.
În 1948 insulelor li s-au permis să se administreze singure dar să rămână în continuare sub autoritatea daneză. Astfel a apărut propriul steag și propria monedă, krona. Feroezilor li s-au acordat drepturi egale cu danezii iar prima universitate de pe Insulele Feroe a fost fondată în anul 1965.
Feroezii au origini scandinave. Ei sunt urmașii vikingilor norvegieni care au colonizat insula în jurul anului 800. Aproape un sfert din populație trăiește în capitala țării, restul locuind în localități mici. Majoritatea acestora se află pe coastele insulelor. Limba oficială a țării este feroeza, o limbă foarte apropiată islandezei și danezei. Majoritatea locuitorilor aparțin bisericii Bisericii Evanghelice Lutherane a Danemarcei.
Începând cu anii 1900, economia țării a evoluat mult. De la o țară bazată exclusiv pe creșterea oilor, Insulele feroe s-au reprofilat către pescuit. Principalul export al țării este cel de cod uscat și de pește congelat. Lâna mai este folosită doar în gospodării.
Portul principal al țării este la Torshavn iar orașul Vagar are un aeroport. Există călătorii constante către Danemarca și Islanda iar vara către Insulele Shetland. La începutul anilor ’90 a avut loc o criză economică majoră care i-a făcut pe oameni să emigreze în masă către Danemarca. La începutul secolului XXI situația s-a redresat iar majoritatea acestora s-au întors pe insule.
Cultura feroeză își are originile în cea nordică. De-a lungul timpului, locuitorii au reușit să prezerve cu succes o mare parte din tradiții.
Muzica Tradițională feroeză este predominant vocală, nefiind acompaniată de instrumente muzicale. Instrumente precum vioara puteau fi găsite doar în capitală, pe vremuri. Abia în secolul XX, odată cu creșterea importului, au început să apară mai multe instrumente pe insule. Acestea puteau fi găsite în principal în Thorshavn.
Oamenii din mediul rural au rămas fideli tradiției dansului lanțului și a baladelor. Dansul lanțului feroez este un dans care a supraviețuit doar în Insulele Feroe, el fiind interzis de către biserică în toate celelalte țări europene din cauza faptului că are origini păgâne.
Acest dans nu este acompaniat de niciun instrument muzical, dansatorii cântând balade de dimensiuni diferite, fie în feroeză fie în daneză. Un bărbat și o femeie conduc cântecul cântând primele cuvinte ca mai apoi să fie urmați de restul oamenilor. Liderul este numit „skipari”, adică organizator. O baladă poate avea până la câteva sute de versuri iar toată lumea se așteaptă ca skipari să le știe fără probleme.
Sursă foto: pixabay.com