Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Muntele Athos, lăcașul călugărilor ortodocși
Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Muntele Athos, lăcașul călugărilor ortodocși. Haideți să aflăm mai multe despre locul sfânt la creștin-ortodocșilor.
Muntele Athos, sau Republica Autonomă a Sfântului Munte Athos, este o regiune semi-independentă deosebită. Ea se află în Grecia pe peninsula Chalchidice și servește drept lăcașul călugărilor ortodocși. Populația de aproximativ 1.800 de oameni este formată exclusiv din preoți greci, români, ruși, sârbi și bulgari. Capitala țării este Kareia.
Numele Athos provine de la un personaj din mitologia Greciei Antice. Este vorba despre un gigant trac care în lupta sa cu Poseidon, zeul grec la apelor, a azvârlit un bolovan formând astfel muntele de astăzi. Muntele Athos era foarte popular în antichitate. Mulți greci îl considerau cel mai înalt loc de pe Pământ și locul unde zeii se adunau să discute.
Muntele Athos a fost menționat pentru prima dată de Homer
Prima mențiune istorică a muntelui a apărut în Antichitatea timpurie a Greciei. Lăcașul călugărilor ortodocși de astăzi a fost amintit în Iliada, una dintre cele mai cunoscute povestiri ale scriitorului Homer.
Creștinarea locului a început în secolul al IV-lea, atunci când toată peninsula a început să fie convertită. Tot în acea perioadă au început să apară primii călugări pe Muntele Athos. Pentru ei a fost o locație ideală să-l slujească pe Dumnezeu, în pace. O tradiție creștină spune că în timpul unei călătorii pentru a-l vizita pe Lazarus în Cipru, Maria și Ioan Evanghelistul au găsit refugiu pe această peninsulă după ce au fost prinși în mijlocul unei furtuni. De aceea, zona mai este numită și Grădina Maicii Domnului.
Împăratul bizantin a considerat Muntele Athos ca fiind un centru credincios important
Până la finalul secolului al IX-lea s-au format mai multe comunități de călugări și de credincioși pe peninsulă. Doi călugări care au ieșit din comun au fost Petre Athonitul și Eftimie cel Nou din Thessaloniki. Totuși, mulți istorici sunt de părere că fondatorul primelor organizări a fost Athanasios Athonitul. El a pus bazele mănăstirii Lavra cea Mare.
Athanasios a trăit toata viața sa pe teritoriul Turciei de astăzi înainte să se stabilească pe Muntele Athos. Popularitatea sa a făcut o mulțime de călugări să se stabilească în zonă și să construiască mănăstiri. Nu toți erau însă de acord cu Athanasios. Din această cauză unii s-au plâns chiar și împăratului bizantin Ioan I Tzimiskes. Acesta nu doar că i-a dat dreptate lui Athanasios, dar a decis să transforme Muntele Athos într-un centru credincios important al Imperiului Bizantin, fapt ce a dus la construcția a și mai multor mănăstiri.
A fost cucerit de otomani
După scurta ocupare a francilor a venit rândul Imperiului Otoman să cucerească zona. Aceștia au început să impună taxe călugărilor. Din această cauză, mulți au ales să părăsească Muntele Athos. Totuși, câțiva au rămas. Timp de secole, Muntele Athos a fost doar o umbră a ce era cândva. Cel mai tragic moment al istoriei zonei urma să vină în anul 1822. După ce mai multe femei și copii s-au ascuns pe munte pentru a se refugia, armatele turcești au venit și au omorât aproape toate persoanele din zonă, au furat comorile și au ars manuscrise importante.
Odată cu terminarea războiului de independență, pacea s-a întors în Athos. Acesta a fost momentul în care și călugării s-au întors pe peninsulă. Foarte puțini dintre călugării veniți erau greci, majoritatea provenind din celelalte țări ortodoxe.
Conducerea otomană a luat sfârșit în anul 1912. Pe atunci, Athos găzduia aproximativ 10.000 de călugări. Totuși, zona a fost părăsită din nou pentru o scurtă perioada. Abia în anii ’70 a renăscut zona, Athos atrăgând tinerele generații de călugări.
Accesul pe munte, lăcașul călugărilor ortodocși, este interzis pentru majoritatea persoanelor
Accesul pe Muntele Athos nu este permis decât pentru autorități. De asemenea, femeile nu au voie să intre deloc. Intrarea pe Sfântul Munte se face prin intermediul unui feribot. Pentru a putea intra, vizitatorii trebuie să fi obținut un diamonitirion, adică un fel de viză bizantină redactată în greacă antică și datată folosind calendarul iulian. Această viză mai trebuie să fie semnată și de patru secretari ai unor mănăstiri importante. Pare extrem de complicat să ajungi pe insulă, nu?
Interdicția femeilor pe munte a fost instituită în secolul al XI-lea. Se crede că unii călugări tineri au fost „corupți” de femei cochete.
În 2001 și în 2006, Parlamentul European a făcut apel la statul grec și la conducătorii Muntelui Athos să renunțe la această regulă. Principala problemă era că femeile care chiar ajungeau să pășească pe teritoriul muntelui puteau fi pedepsite cu până la un an de închisoare. Din păcate, apelul Parlamentului European nu a avut niciun rezultat.
Deși femeile nu au voie pe munte, acest lucru nu se aplică și la pisici. Un ordin imperial spune că pisicile nu trebuie să respecte această regulă deoarece controlează populația de șoareci și de șobolani. Din această cauză Muntele Athos nu este o oază doar pentru călugări, ci și pentru felinele pe care cu toții le iubim.
Curiozități despre Muntele Athos
- Călugării de pe Muntele Athos sunt complet deconectați de lumea din exterior. Foarte puține mănăstiri au contact cu lumea cibernetică pentru a comunica cu avocați, pentru cercetare și pentru achiziția a diferitor obiecte.
- Pe peninsulă se află în total 20 de mănăstiri. 17 aparțin grecilor iar rușii, sârbii și bulgarii dețin câte una.
- Pe Muntele Athos există și un lăcaș al călugărilor români. Este vorba despre Schitul Prodromu. El a fost fondat în anul 1820, în vremea arhipăstoririi Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.
- O singură femeie a avut dreptul de-a lungul istoriei să pășească pe munte. Este vorba despre Elena, împărăteasa medievală a sârbilor. Elena a fost soția împăratului sârb Ștefan Dușan care a domnit în secolul al XIV-lea. Acesta a făcut numeroase donații mănăstirilor de pe Muntele Athos. Conform legendelor, atunci când Elena a vizitat muntele, ea a putut să calce doar pe covoare și nu a făcut deloc contact cu călugării.
Sursă foto: pixabay.com, reflex.cz, wikipedia.org