Ziua Dunării se sărbătorește în fiecare an pe 29 iunie. Este al doilea cel mai mare și cel mai frumos fluviu din Europa, presărat de castele și istorie.
Dunărea, cel mai frumos fluviu din Europa, a jucat un rol vital în așezările și evoluția politică a Europei Centrale și de Est. Malurile sale, presărate cu fortărețe și castele, au reprezentat granițe între mari imperii, dar apele sale au unit popoare pe calea comerțului.
La 29 iunie 1994, România, alături de alte țări europene, semna la Sofia Convenția pentru protejarea Dunării. Zece ani mai târziu, Comisia Internațională pentru protejarea Dunării decidea să celebreze Ziua Dunării în această dată.
Informații geografice
Dunărea este cel mai lung râu din Uniunea Europeană și al doilea ca lungime din Europa după Volga, din Rusia. Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră și, în drumul său spre Marea Neagră, trece prin 10 țări: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina.
La acestea se adaugă încă 4 țări ale căror ape se varsă sau sunt conectate cu fluviul Dunărea: Italia, Polonia, Republica Cehă și Bosnia și Herțegovina. Toate cele 14 țări reprezintă bazinul hidrografic al Dunării.
De la izvoare din Pădurea Neagră până la vărsare în Marea Neagră, Dunărea parcurge 2850 km, iar viețile a 87 milioane de locuitori din bazinul său hidrografic depind de mărețul fluviu.
Dunărea în istorie
În secolul VII î.e.n. marinarii greci au ajuns în partea de jos a Dunării și au făcut comerț. Mai târziu, Dunărea a reprezentat granița de nord a marelui Imperiu Roman. Flota romană patrula pe râu, unde apăruseră primele așezări: Vindobona (Viena), Aquincum (Budapesta), Singidunum (Belgrad), Sexantaprista (Ruse).
Legenda spune că dacii, înainte de bătălie, beau apă din Istru, cum îi ziceau ei Dunării. Făceau asta gândind că, dacă Dunărea a reușit să străbată munții, atunci și pe ei îi va face de neînvins, poate chiar nemuritori.
„După ce beau apă din Istru, îi lua o beție, cu fierbințeală tare, care îi umplea de puteri, le făcea sângele să clocotească în vine la fel ca anaforele în Cazane, de li se înroșeau săbiile. Balaurul din adâncuri trecea în ei, transformându-i în lupi”, povestea moș Pera, un pescar local.
În Evul Mediu vechile cetăți de pe apă au jucat un rol important în apărare. Dinastia habsburgică însă a descoperit potențialul de navigare al Dunării. Împărăteasa Maria Teresa, care a domnit între 1740 și 1780, a înființat un departament de supraveghere a navigației pe râu.
În 1830 un vas a făcut prima călătorie de la Viena la Budapesta. Această călătorie a marcat sfârșitul rolului Dunării în apărare și începutul folosirii sale în scopuri comerciale.
Dunărea în epoca modernă
Dacă pe vremuri era o frontieră de netrecut a Imperiului Roman, astăzi Dunărea are un rol unificator. Aceasta și datorită faptului că este fluviul care trece prin cele mai multe țări din lume.
Este o arteră comercială importantă, dar reprezintă și o sursă inepuizabilă de energie hidroelectrică, mai puțin poluantă. Mai mult decât atât, este o resursă vitală de apă pentru consum uman, industrie, irigații.
La acestea se adaugă minunata floră și faună, care găsesc deopotrivă refugiu pe malurile Dunării. Orașele de pe cursul apei, dintre care multe capitale, precum Viena, Budapesta, Belgrad, Bratislava, îi datorează creșterea economică și stabilitatea.
Dunărea este mai mult decât un reper geografic, este un reper cultural major al Europei. Considerat cel mai frumos fluviu din Europa, e prezent în legende grecești, basme românești, în zeci de romane moderne.
Dar cea mai frumoasă dedicație îi aparține lui Johann Strauss fiul, compozitorul „Dunării albastre”, simbol al Vienei imperiale.