Copiii digitali. Cum învață?
Lumea copiilor astăzi este foarte diferită de lumea în care au copilărit bunicii și părinții lor. Mintea umană evoluează cu fiecare generație și, de regulă, copiii își depășesc părinții. Copiii zilelor noastre, copiii digitali, folosesc tehnologia de la o vârstă fragedă în mod natural.
Lumea copiilor noștri este foarte diferită de cea în care am copilărit noi. Este cunoscut faptul că mintea umană evoluează cu fiecare generație și copiii își depășesc părinții. Copiii din prezent, copiii digitali, sunt generația care folosesc tehnologia în mod natural de la o vârstă foarte fragedă.
Cum învață copiii
De multe ori auzim că, astăzi, copiii nu mai sunt atenți, nu vor să învețe și nu au răbdare să citească. Ei cresc expuși la o serie de stimuli și mesaje, fără a fi deranjați în vreun fel de acest lucru. Nouă ne-ar fi greu ca, în timp ce citim, să ascultăm muzică și să discutăm cu prietenii pe chat. Copiii noștri fac asta în mod natural.
O explicație ar fi modul în care se structurează creierul în funcție de stimulii pe care îi primesc. Iar acest lucru diferă foarte mult de la o generație la alta.
Diferențele dintre generații
Persoanele născute între 1946-1964, aparținând generației Baby Boomers, erau obișnuite cu datele și informațiile tehnice. Copiii Baby Boomers citeau după manuale pline de informații teoretice și ascultau indicațiile profesorului.
Erau disciplinați și influențați de părinți în alegerile legate de școală și prieteni.
Adulții din generația X, născuți între anii 1965-1980, aparțin așa-numitei generații „cu cheia la gât” sau generația MTV. Ei și-au trăit adolescența în perioada de expansiune a televiziunii. Spre deosebire de celelalte țări vestice, la noi, generația X a crescut în timpul perioadei socialiste, cu 2 ore de televizor pe zi. Cu toate acestea, față de generația anterioară, imaginile și demonstrațiile apar mai des în lecție, la fel și discuțiile cu profesorii și colegii.
Cei născuți între 1981 și 1996, adică generația Y, milenialii, fac parte din Era internetului. Întâlnirile cu prietenii nu mai au loc în fața blocului, ci în comunități virtuale, cum sunt Facebook, MySpace, sau pe chat.
Cine sunt copiii digitali
Cercetătorul american Marc Prensky îi numește pe copiii care au crescut înconjurați de televizor, calculator, internet și telefonul mobil, generația digitală. Dacă, în alte țări, generația digitală a apărut odată cu primele jocuri pe calculator, la noi, digitali sunt copiii născuți după 1990.
Față de generațiile anterioare, copiii digitali au un limbaj diferit tocmai pentru că sunt influențați de viteza cu care comunică. Dovadă stau abrevierile folosite pe chat, de exemplu „cul8tr”, care înseamnă „see you later”, adică „ne vedem mai târziu”.
Atunci când copilul apasă butoanele pe telefonul mobil, telecomandă sau tastele calculatorului, efectul acțiunii lui apare imediat. Începe o animație, un joc, se deschide o fereastră prin care poate vorbi cu prietenii. Astfel, copilul crește considerând că tot ceea ce face trebuie să îi aducă un beneficiu imediat. În plus, el preferă să învețe descoperind lucrurile și nu auzindu-le sau citindu-le.
Pentru digitali, predarea devine interesantă când mesajele transmise îmbină imaginile cu sunetele, iar explicațiile sunt legate de mediul lor familiar. Informațiile pur teoretice și noțiunile abstracte nu au nicio legătură cu limbajul digitalilor, nu au corespondență în lumea lor. Folosirea tehnologiei moderne în educație transformă învățarea într-o experiență adecvată stilului de viață al copiilor digitali.
„Nativi digitali” sau „imigranți digitali”
Studiile lui Prensky se axează pe modificările fundamentale ce trebuie aduse sistemului educațional pentru a se adapta culturii tinerilor.
După Prensky, „nativii digitali” sunt toți acei oameni care au folosit tehnologia modernă de la o vârstă fragedă. Cu alte cuvinte, utilizarea tehnologiei a fost prezentă în viața lor de când erau copii.
Acest termen este utilizat împreună cu „imigranții digitali”, ce se referă la cei care au trebuit să se adapteze la tehnologie ca adulți. Ambii termeni au fost creați pentru prima dată în 1996, dar au fost popularizați în 2001 de către consultantul educațional Marck Prensky.
Principala diferență pe care o au nativii digitali față de imigranții digitali este că nativii s-au născut în era digitală.
Imigranții s-au născut într-o altă eră, dar tehnologia a devenit inevitabil o parte din viața lor. De aceea, nativii să prefere să comunice prin intermediul dispozitivelor digitale, în timp ce imigranții preferă față în față.
Marc Prensky despre necesitatea modernizării învățământului
Spre deosebire de imigrant, nativul tinde să învețe informații noi intuitiv, deoarece este întotdeauna expus noilor cunoștințe pe internet. Pe de altă parte, imigranții s-au obișnuit cu învățarea logică, care este o abordare mult mai tradițională.
Prensky spune că elevii de astăzi procesează informațiile diferit față de profesorii lor când erau tineri. Aceste diferențe sunt adesea subestimate de către educatori și trebuie acordată mai multă atenție elevilor pentru a înțelege semnificația lor.
Spre deosebire de imigrant, nativul tinde să învețe informații noi intuitiv, deoarece este întotdeauna expus noilor cunoștințe pe internet. Pe de altă parte, imigranții s-au obișnuit cu învățarea logică, care este o abordare mult mai tradițională.
Autorul a declarat că este foarte puțin probabil ca nativii digitali să se adapteze la metodele educaționale tradiționale. Prenksy susține că felul în care o persoană este crescută îi afectează gândirea. De asemenea, expunerea la tehnologie poate să-i fi modificat percepția educațională.
Acordarea atenției opiniei elevilor este un alt argument susținut de Marc Prensky în vederea schimbării sistemului educațional. Este un deziderat important, care ar trebui să îi ghideze pe toți profesorii care se dedică formării următoarei generații.