Sânzienele, sărbătoarea iubirii și a soarelui
Sânzienele, sărbătoarea iubirii și a Soarelui, a fertilității și a poftei de viață se celebrează în 24 iunie. Este cea mai importantă sărbătoare păgână a anului și coincide cu una din cele mai mari sărbători creștine, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Sânzienele reprezintă o sărbătoarea iubirii și Soarelui, a fertilității și poftei de viață. Este însoțită de o serie de ritualuri pentru sănătatea oamenilor, belșug în casă, dar și strategii ale fetelor pentru a-și afla sortitul.
Sânzienele, sărbătoarea iubirii
Sărbătoarea Sânzienelor se bazează pe un vechi cult solar, geto-dacic. Conform credinței populare, în noaptea de 23 spre 24 iunie, se deschid cerurile, iar Sânzienele apar. Ele sunt personaje mitice nocturne, fete tinere, care se spune că dansează și cântă în grupuri prin păduri și câmpii și dau puteri magice plantelor.
Dacă sunt sărbătorite cum se cuvine, se spune că aceste zâne bune fac culturile să rodească, dau copii sănătoși femeilor căsătorite, înmulțesc animalele și vindecă bolnavii.
Dacă oamenii nu le tratează cu respect, zânele Sânziene se supără și devin un fel de zâne rele, numite în popor iele sau Rusalii. Se crede că dansul ielelor îl va lăsa mut sau nebun pe un intrus care le vede.
Sânziana este o plantă frumos mirositoare cu flori mici, galbene, cunoscută sub două denumiri zonale. În Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramureș, nordul Moldovei se numește „sânziană”. În Dobrogea, centrul și sudul Moldovei sau Muntenia este cunoscută sub numele „drăgaică”, cuvânt de influență slavă.
Obiceiuri de Sânziene
Floarea de sânziană este un reper calendaristic agrar, marcând începutul perioadei de cosit iarba. În plus, se crede că această plantă îndepărtează din casă spiritele rele, iar pusă sub pernă, în noaptea de 23 spre 24 iunie, le face pe fete să viseze băiatul care le iubește.
Această floare are multe alte proprietăți magice în credința populară.
Fetele tinere culeg flori de sânziene și le împletesc în cununi, pe care le poartă pe cap în Jocul Drăgaicei. Apoi cununile se pun în casă, pe porți, la ferestre, pe stupi, pe șuri și chiar pe ogoare. Asta, pentru a proteja casa, oamenii, animalele și recolta. Dacă rămân pe casă, se crede că anul următor va fi unul bun, la fel și recolta, iar oamenii vor fi sănătoși și norocoși.
Noaptea de Sânziene, în mijlocul verii, e considerată momentul cel mai bun pentru culegerea plantelor de leac, dar și de descântece. Planta de sunătoare, de exemplu, e culeasă și lăsată să se usuce, fiind utilizată în cursul anului drept plantă de leac.
Pe vremuri, Sânziana era considerată zeița agrară a românilor. Ea proteja femeile măritate și lanurile de grâu. Se spune că pe 24 iunie plutea deasupra lanurilor cu o ceată de fecioare binecuvântând grâul și plantele.
În ziua de Sânziene există un ritual al spălării cu rouă. Roua trebuie adunată în zori de pe plante, iar fetele care vor să se mărite se spală cu ea pe față pentru a fi frumoase.
Tradițional, în ziua de Sânziene aveau loc târguri, care erau un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Cel mai faimos este Târgul de Fete de pe Muntele Găina, care e vizitat și în prezent.
Sursa foto: Pixabay