Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Kirghizstan, țara cu cel mai lung poem. Imaginați-vă cum ar fi să trebuiască să-l învățați pe tot pentru o serbare.
Kirghizstan, sau după denumirea oficială Republica Kârgâză, este o țară din Asia Centrală cu o populație de aproximativ 6,6 milioane de locuitori. La nord și la nord-vest se învecinează cu Kazahstan, la est și la sud cu China iar la sud și la vest cu Tadjikistan și cu Uzbekistan. Capitala țării este Bishkek care este și cel mai mare oraș și care are o populație de aproximativ 900.000 de oameni.
Kirghizstan este o țară montană. În estul țării se află vârful Victory care are o înălțime impresionantă de 7.439 de metri. În sudul țării se află muntele Khan-Tengri care are o înălțime de 6.995 de metri și servește drept graniță cu Kazahstan.
Sud-estul țării este format din regiuni mai joase și văi. Deși ocupă doar o șeptime din suprafața totală a țării, în aceste regiuni se află majoritatea oamenilor din Kirghizstan. Sudul țării este un deșert.
Fiind o țară muntoasă, majoritatea pădurilor sunt de conifere. Printre animalele ce pot fi întâlnite în păduri se numără ursul brun, porcul mistreț, râsul și lupul. Văile adăpostesc capre de munte, căprioare și chiar leoparzi de zăpadă. În deșert se află iepuri și o specie de arici cu urechi mari.
Conform unor descoperiri recente, istoria țării datează încă din anul 201 î.Hr. Cei mai vechi strămoși ai kirghizilor aveau origine turcă și locuiau în partea nord-estică a Mongoliei din ziua de astăzi. Odată cu apariția Imperiului Mongol, Kirghizii au fost nevoiți să migreze către sud.
Aceștia au ajuns în zona unde locuiesc astăzi abia în secolele XV – XVI. Acolo au avut liniște și pace până în anul 1876 atunci când au fost cuceriți de Imperiul Rus. Foarte mulți kirghizi au emigrat atunci în China și în Afghanistan.
După căderea Imperiului Rus a venit rândul Uniunii Sovietice să cotropească țara. Aceștia au rămas la conducere până în anul 1991, an în care Kirghizstan și-a câștigat independența. Primul președinte a țării a fost Askar Akaev care a condus țara timp de 15 ani, până în 2005. Acesta a fost dat jos de la putere și de atunci țara se află în instabilitate politică.
Kirghizii au fost pe vremuri un popor nomad. Ei reprezintă aproape 75% din populație. Printre minoritățile țării se numără rușii, uzbecii, ucrainenii, germanii (care au fost exilați de către Uniunea Sovietică în anul 1941), tătarii, kazahii, tadjicii și mulți alții.
Majoritatea kirghizilor vorbesc kirghiză, o limbă de origine turcă. De asemenea, o minoritate considerabilă vorbesc și uzbekă. Și rusa este vorbită de mulți, ea fiind limba oficială a țării pe lângă kirghiză.
Kirghizstan este o țară în care crescutul de animale este o tradiție. La sfârșitul secolului XX țara a început să exploateze resursele de metale neferoase, principalele metale fiind mercurul și antimoniul. Tot atunci au început să devină producători de mașinării, produse industriale și energie hidroelectrică. Industria aurului a crescut în importanță odată cu câștigarea independenței. De asemenea, în Kirghizstan se află resurse impresionante de cărbune și câteva rezerve de petrol și de gaze naturale.
Școlile și colegiile din Kirghizstan au trecut printr-o reformă drastică după căderea comunismului. Pe vremuri, elevii făceau școala în limba rusă care era obligatorie. Drept consecință, limba kirghiză nu avea un vocabular tehnic modern. Un alt obstacol cu care se confruntau cercetătorii era lipsa de contact cu limbile europene. Odată cu câștigarea independenței, Kirghizstan s-a deschis mult mai mult către occident și către valorile acestuia. Universitatea principală a țării se află în Bishkek.
Kirghizstan, alături de celelalte republici din Asia Centrală, suferă de cea mai mare rată de morbiditate infantilă între țările dezvoltate. Ajutorul medical este sub standardul pe care îl cunoaștem în Europa. Standardul de viață din Kirghizstan este printre cele mai joase din fosta Uniune Sovietică.
Primele ziare în limba kirghiză au apărut în anii ’20 – ’30. Desigur, acestea nu au putut scăpa de cenzura comunistă. După căderea Uniunii Sovietice, mult mai multe publicații și-au făcut apariția. Deși acum acestea au parte de mai multă libertate de exprimare, au existat cazuri în care libertatea presei nu a fost cu adevărat respectată.
Kirghizstan are o rețea de televiziuni, radiouri, cinematografe și teatre. Cultura kirghiză a fost foarte influențată de către operele transmise verbal de-a lungul generațiilor. La început kirghizii foloseau alfabetul arab, ca mai apoi să-l folosească pe cel roman și după pe cel chirilic începând cu anii 1940, alfabet pe care îl folosesc și în ziua de astăzi. Există însă o dorință de revenire la cel roman.
Ce este foarte interesant la această tradiție a operelor literare transmise verbal este faptul că Kirghizstan este țara cu cel mai lung poem din lume. Este vorba despre povestea lui Manas, un luptător mitic din cultura kirghiză. Acest poem are nu mai puțin de 500.000 de versuri. Cum a reușit acest poem să reziste de-a lungul timpului?
Unele surse istorice susțin că acest poem a fost creat în secolul al XVIII-lea. O parte din kirghizi nu sunt, însă, de acord. Ei cred că acest poem datează de mult mai mult timp. Unele părți din poem au început să fie scrise în secolul al XVII-lea iar prima variantă scrisă completă a fost publicată abia în anul 1920.
Povestea lui Manas a luat naștere în regiunea Talas. În ea este vorba despre efortul mai multor triburi de a crea o țară pașnică pentru locuitorii săi. Acest poem este extrem de popular în Kirghizstan. Peste tot există statui cu Manas iar unele străzi sunt denumite după el. Până și steagul țării este o referință la Manas, cele 40 de raze de soare reprezentând cele 40 de triburi pe care le-a unit.
Sursă foto: pixabay.com, turkishairlines.com