„Noi, copiii din Bahnhof Zoo”, o carte despre dependența de droguri
„Noi, copiii din Bahnhof Zoo” este o carte despre dependența de droguri. Ceea ce cititorul descoperă este o de fapt o poveste din viața reală. Viața reală a autoarei, Christiane F. Cartea a fost tradusă de Editura Humanitas, iar ieri a avut loc o discuție pe marginea acestui volum.
Înainte de toate să vă spunem, pe scurt, despre ce este vorba în carte. Christiane este un copil inteligent care crește într-un cartier nou construit din Berlinul de Vest. Suferă din cauza atmosferei tensionante din familie și începe să se refugieze tot mai mult în mijlocul găștii. Acolo se simte liberă și tot acolo încearcă hașișul și LSD. La vârsta de 13 ani ia heroină, iar la 14 ani cerșește ca să aibă bani de droguri.
La un moment dat ajunge la tribunal, loc în care a fost abordată de jurnalistul Horst Rieck. Timp de două luni tânăra și-a deschis sufletul în fața lui și a colegului lui, Kai Hermann, și așa a luat naștere această carte din care atât adolescenții, cât și adulții au de învățat. Practic, cartea este o transcriere a celor spuse de tânără.
„Fiecare carte bună intră în lume ajutată de propria ei oportunitate. Stârnește interesul, devine actuală, pentru că mesajul ei cade pe o așteptare și o nevoie. Ne-am globalizat, ca țară, nu numai la nivelul schimbului de soluții, produse și idei, ci, se pare, și la nivelul căutării fericirii prin recursul la droguri. Cât de importantă devine atunci o carte – mărturie cum este cea a Christianei F. pentru adolescenții care nu știu cu ce preț al vieții urmează să plătească cel mai costisitor extaz de pe lume”, spune Gabriel Liiceanu, filosof și scriitor român.
Discuție pe marginea poveștii lui Christiane
Ieri, 18 mai, a avut loc o discuție despre această carte și despre ce are ea de transmis. „În România avem foarte multe inițiative în care profesori, uneori polițiști bine intenționați, merg la clase și sperie copiii cu efectele consumului de droguri. Sau în orice caz asta e intenția. Să-i sperii bine, să-i scuturi bine, să le prezinți o realitate foarte dură în ideea că vor trage niște învățăminte și vor spune nu drogurilor.
Creierul adolescentului însă nu funcționează așa. Creierul adolescentului este diferit de creierul adultului. Ne-ar plăcea ca adolescenții să facă genul acesta de evaluări, de cântăriri raționale ale opțiunilor lor în funcție de ceea ce li se prezintă în această carte ca fiind consecințe posibile ale consumului de droguri. Dar creierul adolescentului funcționează după alte reguli. Creierul adolescentului este impulsiv. Creierul adolescentului atunci când cei din jurul spun nu, creierul lui spune da. Creierul adolescentului este mult mai predispus să-și asume riscuri, chiar când acele riscuri sunt extrem de mari.
Părerea mea este că cartea funcționează foarte bine mai degrabă la adulți decât la adolescenți. Și că pentru adolescenți, pentru unii dintre ei, pentru cei predispuși la a-și asuma riscuri și la a avea un comportament din-acesta de protestatar, pentru ei cartea poate să funcționeze ca un soi de săgeată spre ceva ce știu că adulții nu aprobă. Un fel de stimul, un fel de a atrage atenția spre ceva. Pe de altă parte aș recomanda această carte foarte tare părinților și profesorilor”, a spus, în cadrul discuției, psihoterapeutul Eugen Hriscu.
Întreaga discuție poate fi urmărită online
Invitații la discuție au fost Eugen Hriscu, psihoterapeut, psihiatru specialist în adicții și director științific al ONG Aliat, Sophia Țigănaș, redactor-șef al revistei „The Calypso Journal”, Mihai Bobonete, actor, Cătălina Bobonete, masterandă în programul Prevenirea și Combaterea Consumului Ilicit de Droguri și Lidia Bodea, director al Editurii Humanitas.
Întreaga discuție bazată pe cartea „Noi, copiii din Bahnhof Zoo” poate fi urmărită în întregime pe pagina de Facebook a Editurii Humanitas, aici.
Sursă foto: humanitas.ro, facebook.com