Invențiile au schimbat viața oamenilor. Hârtia, un produs inevitabil
Felul în care trăim, confortabil, se bazează pe obiecte care ne fac viața ușoară. Nici nu ne gândim cum au apărut ele. Folosim un pix ca să luăm notițe, deschidem robinetul ca să ne spălăm pe mâini. Pornim televizorul. Sunt doar câteva exemple. Practic, trăim înconjurați de obiecte care dacă ar dispărea ne-ar pune în imposibilitatea de a mai ști cum să acționăm. Fiecare obiect a fost inventat de un inventator sau de un grup de oameni cu minți luminate care au gândit înaintea timpului lor. Unele dintre ele au fost inventate întâmplător! Fără aceste invenții viața ar fi altfel. ȘTIRI PENTRU COPII și-a propus să aducă în atenție invențiile care au schimbat viața oamenilor, în fiecare marți. Astăzi vorbim despre hârtie, un produs inevitabil.
Chiar dacă tehnologia a evoluat, hârtia rămâne unul din produsele cele mai folosite de către oamenii din întreaga lume. Pentru noi ea nu reprezintă un fapt prea interesant. Pare că există dintotdeauna, însă lucrurile nu stau chiar așa. Astăzi dacă avem ceva de notat fie scoatem telefonul și tastăm rapid, fie luăm o foaie de hârtie și un pix. Înainte de telefoane mobile, tablete și chiar hârtie, oamenii se foloseau de fel și fel de obiecte pentru a-și nota informațiile. Se foloseau tăblițe de lut, ceară, bronz, mătase și chiar lemn. Să scrii pe astfel de obiecte nu era deloc simplu și nici ieftin.
„Bunicii” hârtiei
„Bunicii” hârtiei sunt papirusul și pergamentul. Cea mai veche formă cunoscută de „hârtie” este papirusul, acesta fiind folosit mai ales în Egipt, Grecia și Roma. Pentru a fabrica papirus se folosea trestie de pe mlaștinile deltei Nilului, iar metoda de fabricare a fost ținută secret secole la rând. Probabil vă întrebați cum se făcea totuși papirusul. Ei bine, tulpina trestiei era curățată și tăiată în fâșii, iar apoi acestea erau așezate într-un prim strat. Cel de-al doilea strat era așezat deasupra, în așa fel încât se forma un unghi drept. După aceea, fâșiile erau presate un anumit timp pentru a se lipi între ele, iar apoi foaia formată trecea printr-un proces de finisare.
Mai târziu a apărut și pergamentul. Denumirea lui provine de la Pergam, orașul antic grecesc de unde-și are originea. Noul produs avea câteva avantaje față de papirus. Acesta era mai rezistent la umiditate, și prezenta rezistență și în diferite zone climatice. Papirusul, în condiții de umiditate ridicată, avea tendința de a se descompune. În plus, pergamentul putea fi curățat și refolosit. Această nouă „hârtie” era realizată din piele de animale, iar procesul era unul mai special. Pielea trebuia prima dată uscată și curățată, netezită și, la final, lustruită. Cea mai potrivită piele era cea de vițel, însă se folosea și piele de iepuri, vite, capre, oi și veverițe.
Inventatorul hârtiei
În timp ce unii s-au străduit să perfecționeze utilizarea pergamentului chinezii și-au concentrat atenția asupra hârtiei pe bază de lemn. Și tot ei au fost cei care au inventat-o în jurul anilor 105 d. Hr. Cai Lun, un eunuc și politician chinez, este considerat inventatorul hârtiei. Folosindu-se de informațiile care existau deja, chinezul a continuat cercetările pentru a crea un produs pe care să poți scrie mai ușor și care să fie totodată practic. Pentru a face hârtie, Cai Lun a folosit o pastă făcută din materiale precum scoarță de copac, cârpe și plase de pescuit. Așadar, la cât de greu era să scrii înainte putem spune că hârtia este una din invențiile care au schimbat viața oamenilor.
Dicționar
Mlaștină: depresiune naturală de teren fără scurgere, în care se adună și stagnează apa provenită din precipitații, din inundații sau din pânza freatică;
Eunuc: (la turci) bărbat castrat care făcea serviciul de paznic (al haremului) la curtea sultanului.