Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Eswatini, regiunea locuită de 100.000 de ani.
Eswatini sau, după numele oficial, Regatul Eswatini, este o țară fără ieșire la mare din sudul Africii. Regatul african se află la granița dintre Africa de Sud și Mozambic. Regiunea aceasta este locuită de 100.000 de ani! Am putea spune că aici au trăit strămoșii noștri înainte să migreze pe tot globul. Populația totală a țării este de 1,5 milioane de oameni.
Până în anul 2018 Eswatini s-a numit Swaziland. Acest nume a fost folosit chiar din perioadele coloniale, pe vremea când Eswatini făcea parte din protectoratul britanic. Numele Swazi este varianta englezească a numelui unui fost rege, Mswati al II-lea, care a domnit între anii 1840 și 1868. Centrul administrativ al țării este Mbabane, fosta capitală a administrației britanice. Capitala națională a țării este Phondovo. Acolo trăiește Mswati al III-lea, actualul rege, alături de mama sa. De asemenea, acolo se află și Parlamentul și alte instituții naționale. În aprilie 2018 regele a anunțat că va schimba numele oficial al țării din Regatul Swaziland în Regatul Eswatini.
Climatul țării este în general subtropical. Diferența de înălțime de 1,2 kilometri dintre zona nordică și cea sudică a țării creează însă anumite diferențe când vine vorba climă. În zona nordică temperaturile medii maxime și minime sunt de 22 °C și 11 °C. În zona sudică temperaturile sunt de 29 °C și 15 °C. Zona centrală a țării este o zonă de tampon între cele două regiuni.
80% din precipitații au loc în timpul verii, între lunile octombrie și martie. Acestea se manifestă de obicei sub formă de furtuni și ploi abundente. Zona nordică a țării este mult mai afectată de precipitații decât cea sudică.
Eswatini este o țară bogată în floră și faună. Principalele forme de vegetație ale țării sunt pădurile, savanele și câmpiile. Există atât păduri uscate cât și păduri umede. Savanele, de asemenea, diferă între ele.
Fauna țării a avut mult de suferit în ultimii ani din cauza pierderii severe a habitatului natural. Acest lucru se datorează răspândirii populației umane. Printre speciile de animale reprezentative ale țării se numără antilopele, hipopotamii, rinocerii, elefanții, girafele și zebrele. Toate acestea pot fi găsite în principal în rezervațiile protejate. Totuși, mamifere mai mici precum babuinii, maimuțele, mangustele și șacalii pot fi încă întâlnite în sălbăticie și sunt destul de răspândite.
Zona care astăzi este numită Eswatini este locuită de milenii. Rămășițe umane care datează de acum 100.000 de ani au fost descoperite lângă Muntele Lebombo, în estul țării. Totuși, strămoșii actuali ai locuitorilor sunt mult mai recenți. În anul 500 î.Hr. mai multe grupuri Nguni și-au făcut apariția în zonă. Unul dintre aceste grupuri s-a stabilit în zona actualului Mozambic formând dinastia Dlamini.
La mijlocul secolului al XVIII-lea din cauza unor presiuni din partea altor clanuri în zonă, Ngwane al III-lea, regele Dlamini, și-a condus oamenii spre sud-vest către râul Pongola, adică în zona sudică a Eswatiniului de astăzi.
Urmașul lui Ngwane, Sobhuza I, a stabilit o bază în Valea Ezulwini care este și in ziua de astăzi centru important pentru regalitatea din Eswatini. Acesta a fost urmat de Mswazi (sau Mswati), conducătorul după care a fost numită țara. Mswazi a avut unul dintre cele mai importante roluri din istoria Eswatini, acesta reușind să unească tot regatul.
Începând cu mijlocul secolului al XIX-lea Eswatini a început să atragă tot mai mulți europeni. Mulți dintre ei erau fermieri în căutare de terenuri fertile. Acestora li s-au mai alăturat negustori, vânători și misionari religioși.
În următoarele decenii Eswatini a început să sufere din cauza celui de-al doilea război dintre britanici și buri. Burii erau oameni de origine olandeză care s-au stabilit în sudul Africii în secolele XVII – XVIII. În anul 1902 Marea Britanie a preluat controlul Eswatiniului și l-a transformat într-un protectorat.
Istoria țării de la începutul secolului XX se învârte în jurul luptei pentru independență. Locuitorii au reușit să își recapete o parte mare din pământuri sub conducerea regelui Sobhuza al II-lea. Eswatini a reușit să-și câștige independența pe data de 6 septembrie, 1968, la 66 de ani după cucerirea britanică.
Prima constituție a țării a fost făcută în mare parte de către britanici. Totuși, în anul 1973 regele a suspendat-o deoarece aceasta nu era potrivită pentru cultura locală. Patru ani mai târziu Parlamentul a creat o nouă constituție care de această dată îi oferea toată puterea regelui.
Sobhuza al II-lea a murit în 1982 devenind astfel cel mai longeviv rege din istoria țării. Urmașul său a fost Mswati al III-lea. Acesta conduce țara și în ziua de astăzi.
Populația din Eswatini este formată din peste 70 de clanuri diferite. Dlamini este cel mai mare dintre acestea și impune cetățenilor o anumită ierarhie tradițională. Această administrație tradițională cât și cultura sunt urmează un set de reguli Swazi, reguli care sunt recunoscute atât constituțional cât și juridic. Limbile oficiale ale țării sunt siSwati și engleza. Cea din urmă este folosită în principal pentru scrierea documentelor oficiale.
Swazi constituie mai mult de 80% din populație. Restul populației este formată din imigranți din Mozambic, Africa de Sud și din restul lumii. Printre cei proveniți din restul lumii se numără europeni și asiatici care au imigrat datorită activităților economice.
Majoritatea populației aparține de biserica creștină, atât de cea catolică cât și de cea protestantă. Totuși, mulți creștini au integrat în religie elemente și ritualuri tradiționale.
Eswatini a pus bazele sistemului educațional la începutul secolului XX. Pe atunci cei mici erau educați în școli tribale. Numărul de școli publice a început să crească semnificativ abia după obținerea independenței. Mai mult de 80% din populația tânără este înscrisă astăzi la școală. Ca urmare a acestui lucru rata de analfabetism a țării este în declin. Educația nu este însă gratuită. De cele mai multe ori aceasta constituie un angajament financiar pentru părinți.
Primele servicii medicale au venit în țară prin intermediul bisericilor, în perioada precolonială. Misiunile religioase au constituit spitale și clinici în mediul rural. De asemenea, există și medici privați în zonele urbane. Deși a fost eliminată în anii 1950, malaria a revenit în țară din cauza imigranților din Mozambic. În prezent Eswatini se confruntă cu una dintre cele mai mari rate de HIV din lume. Aproape 20% din populație este afectat de acest virus.
Economia, alfabetizarea populației și educația au adus schimbări majore în standardul de viață din Eswatini. Tradițiile au rămas însă o parte foarte importantă din societatea Swazi, atât la nivelul întregii țări cât și în comunitățile restrânse.
Există două evenimente culturale anuale majore în Eswatini. Primul eveniment se numește Incwala și are loc în decembrie. Acesta este descris ca fiind “ceremonia primelor fructe”. Timp de șase zile cetățenii participă la ritualuri complexe formate din dansuri și cântă melodii folosite doar cu acea ocazie. Cel de-al doilea eveniment se numește Umhlanga și are loc în august. Acesta se mai numește și “dansul stufului”. Fetele și femeile nemăritate sunt aduse la un loc pentru a tăia stuf și pentru a repara cabana reginei mamă. Umhlanga se desfășoară pe o perioadă de cinci zile iar la finalul festivalului regele își alege noua soție.
Celelalte ceremonii sunt asociate cu căsătoriile și cu sezonul de recoltă de pe câmpurile regelui. Majoritatea evenimentelor sunt acompaniate de muzică tradițională și de dansuri.
Sursă foto: pixabay.com, news.trust.org, wikipedia.org, opecfund.org, worldtravelguide.net