Copiii au un mod inocent de a vedea viața și întâmplările din ea. Ei nu înțeleg la fel ca oamenii mari evenimentele urâte și tragediile. Astăzi vă spunem cum să vorbiți cu copiii despre vești rele și tragedii.
În această perioadă de pandemie veștile rele au fost mai numeroase decât cele bune, iar mulți copii au ajuns în situația de a căuta să înțeleagă ”ce s-a întâmplat cu bunica?”, ”de ce e mama în spital?”, etc.
După orice catastrofă sau criză este dificil pentru familii să știe ce să le spună copiilor (ce ar trebui și ce nu ar trebui să le comunice). Academia Americană de Pediatrie (AAP) încurajează părinții, profesorii, furnizorii de servicii de îngrijire a copiilor și pe toți cei care lucrează cu copiii să filtreze informațiile despre crize sau evenimente cu impact negativ și să le prezinte în așa fel încât copilul să le poată asimila, să se poată adapta la ele și să facă, astfel, față situației.
Indiferent de vârsta sau de stadiul de dezvoltare al copilului, părinții pot începe prin a-l întreba ce a auzit deja. Abia apoi părinții pot verifica dacă cei mici au întrebări suplimentare despre întâmplarea nefericită adusă în discuție.
Copiii mai mari, adolescenții și adulții tineri pot pune mai multe întrebări și pot solicita și beneficia de informații suplimentare. Dar, indiferent de vârsta copilului, cel mai bine este să păstrați dialogul simplu și direct, mai arată specialiștii americani.
Aceștia le recomandă părinților să evite detaliile grafice și expunerea copiilor la mass-media. „În general, cel mai bine este să comunicați numai informații de bază copiilor și să evitați informațiile grafice sau detaliile inutile, în special din circumstanțe tragice. Copiii și adulții doresc deopotrivă să înțeleagă ce se întâmplă. Imaginile și informațiile grafice trebuie evitate. Pentru copiii mai mari, dacă doriți ca aceștia să urmărească știrile, le-ați putea înregistra în avans. Acest lucru vă permite să le vizionați mai întâi și după să vă așezați și să le vedeți alături de copii. În timp ce urmăriți știrile cu ei, vă puteți opri pentru dialog atunci când este necesar”, transmit specialiștii de la AAP.
În general, copiii urmează sfaturile venite din partea părinților, dar trebuie să le oferiți o anumită libertate în a lua decizii. Astăzi, majoritatea copiilor mai mari au acces la știri și imagini grafice prin intermediul rețelelor sociale și a altor aplicații direct, pe telefonul lor mobil. Părinții trebuie să fie conștienți de ceea ce este disponibil și să fie primii care vin cu explicații suplimentare.
Copiii de până în 4 ani vor auzi despre evenimentele unei crize majore, dar nu le vor înțelege. Informațiile vor fi primite cel mai bine de la un părinte sau îngrijitor, mai degrabă decât de la un alt copil sau din mass-media.
Chiar și cei mai mici copii au nevoie de informații exacte, dar fără detalii explicite, dacă este vorba de un deces, de exemplu, pe de o parte, și fără a fi prea vagi. Principalul mesaj pe care ar trebui să-l transmită un părinte este următorul: ”E normal ca aceste lucruri să te îngrijoreze. Suntem aici pentru a ne sprijini reciproc”.
După ce a întrebat copilul ce a auzit și dacă are întrebări (de exemplu, cum ar fi ceea ce s-a întâmplat în timpul unor împușcături la școală, unui bombardament comunitar, dezastru natural sau în timpul unei catastrofe internaționale), un părinte ar putea spune ceva de genul acesta:
”Acesta este un oraș / stat care este destul de departe/ aproape de aici. Acolo a avut loc o catastrofă și mulți oameni au fost răniți. Poliția și guvernul lucrează pentru a încerca să se asigure că acest lucru nu se va mai întâmpla”.
Un părinte poate reveni la subiect, dacă simte că este necesar, pe baza reacțiilor și întrebărilor copiilor.
Părinții care au un copil cu dizabilități sau întârziere în dezvoltare ar trebui să ofere răspunsuri în funcție de nivelul de dezvoltare al acestuia și nu de vârsta copilului. Un copil de 16 ani cu retard poate să fi rămas, ca dezvoltare mintală, la vârsta de 7 – 8 ani. În cazul lui, modul de adresare trebuie să țină cont de acest lucru. Ca să înțeleagă, el trebuie să primească informațiile exprimate pentru nivelul său.
Pe de altă parte, discuțiile cu copiii cu tulburare de spectru autist este dificilă.
Ce îl poate ajuta pe un copil cu autism să înțeleagă? Pentru ei, totul poate fi diferit. De exemplu, îmbrățișările nu pot fi la fel de reconfortante ca și pentru ceilalți copii. Părinții ar trebui să încerce ceva diferit pentru liniștire. Specialiștii le recomandă părinților să își pună următoarea întrebare: “Cunoscându-mi copilul, personalitatea, temperamentul și realizările sale de dezvoltare, ce ar putea fi cel mai bun pentru el?”
Uneori poate fi dificil de spus dacă un copil reacționează într-un mod obișnuit la un eveniment neobișnuit sau dacă are probleme să facă față acestuia și poate avea nevoie de sprijin suplimentar. Ideal ar fi ca părinții să discute aceste aspecte cu medicul pediatru al copilului sau să solicite ajutorul unui profesionist în domeniul sănătății mintale sau al unui consilier.
ȘTIRI PENTRU COPII vă aduce ultimele noutăți.
Pediatru: medic pentru copii
TEA: tulburare de spectru autist
Sursă: Academia Americană de Pediatrie
Sursă foto: Academia Americană de Pediatrie