Peste jumătate din cazurile de abuz împotriva copiilor rămân nesoluționate

Deși ne dorim ca lumea să fie un loc frumos, plin de zâmbete și de fericire, de cele mai multe ori realitatea se prezintă ca fiind complet opusă. O analiză Salvați Copiii România a scos la iveală faptul că peste jumătate dintre cazurile de abuz împotriva copiilor rămân nesoluționate. Aflați în continuare care sunt cifrele exacte.

Cea mai mare problemă a umanității în acest moment este pandemia. Asta nu înseamnă însă că celelalte probleme au dispărut în mod misterios și că nu ne mai confruntăm cu ele. Una dintre aceste probleme este violența asupra celor mici. Vă vine să credeți că în România peste jumătate din cazurile de abuz împotriva copiilor rămân nesoluționate?

Din păcate, conform Salvați Copiii România aceste informații sunt reale. Ba chiar mai mult, în perioada ianuarie-septembrie 2020 au fost înregistrate 10.656 de sesizări de violență și abuz asupra copilului. Dintre acestea 9.625 s-au petrecut în cadrul familiei.

Conform datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții urmărirea penală a agresorilor a fost inițiată doar în 1.092 dintre cazuri. La alte 4.340 dintre cazuri sesizările încă sunt în lucru. Aceste date ne arată lipsa protecției pe care o au cei mici în fața agresiunii adulților.

În afara cazurilor de abuz care au avut loc în familie în ianuarie – septembrie 2020, alte 55 de cazuri au fost înregistrate în asistența maternală, 83 de cazuri în cadrul serviciilor rezidențiale, 71 în unitățile de învățământ, 24 în alte instituții și 771 în alte locații.

Aceste date nu prezintă însă realitatea pe deplin. Cauza principală este utilizarea deficitară a mecanismelor de raportare către instituțiile de profil. Pe scurt, există posibilitatea ca în realitate să existe mult mai multe cazuri de abuz decât ne prezintă datele.

“Cei mici trebuie protejați pentru a nu retrăi traumele”

Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii România, a atras atenția asupra necesității unor anchete mai eficiente. Cei mici să fie protejați pentru a nu retrăi traumele abuzului.

“Din păcate, am fost martorii unor cazuri extrem de grave de abuz, în care abuzatorul nu doar că nu a fost pedepsit, dar copilul-victimă a fost forțat să retrăiască trauma prin expunere publică. Cazul magistratului care a lăsat în arest la domiciliu un abuzator extrem de periculos, motivând că nu au existat proteste sociale și în presă, este doar un exemplu de atitudine care face ca victima să fie expusă unor traume pe termen lung”.

În ceea ce privește distribuția pe vârstă a cazurilor de abuz și violență (abuz fizic, abuz emoțional, abuz sexual, neglijare, exploatare prin muncă, exploatare sexuală, exploatare pentru comitere de infracțiuni) asupra copiilor, datele arată că sunt:

891 de copii sub un an
933 de copii între 1 – 2 ani
1.831 de copii între 3 – 6 ani
1.683 de copii între 6 – 9 ani
3.334 de copii între 10 – 13 ani
3.034 de copii între 14 – 17 ani
50 de copii între 17 – 18 ani

Deși toate cazurile sunt extrem de grave, ele cauzând traume pe termen lung, peste jumătate dintre acestea rămân nesoluționate. Conform informațiilor furnizate de Parchetul General, în 2018 era 4.268 de cazuri pe rolul parchetelor, dintre care:

1.634 au fost soluționate până la finalul anului
2.390 de cazuri au rămas nerezolvate până la finalul perioadei
196 de dosare au rămas cu autor neidentificat

În anul 2019, dintre cele 4.830 de dosare de soluționat pe rolul parchetelor:

1.793 de cazuri au fost soluționate până la finalul anului
2.504 dintre cazuri au rămas nesoluționate până la sfârșit de an
206 cazuri au rămas cu autor neidentificat

În primul semestru al anului 2020 au fost înregistrate 3.840 de dosare pe rolul parchetelor, dintre care:

873 au fost soluționate până la finalul perioadei
2.598 de cazuri au rămas nesoluționate la finalul primului semestru
219 cazuri au rămas cu autor neidentificat

Toleranță socială pentru cazurile de abuz ușoare din cadrul familiilor

Totuși, de ce recurg foarte mulți părinți la violență și abuz împotriva copiilor? Când a devenit acestea o modalitate normalizată de noi de a-ți crește copiii? O cercetare socială calitativă făcută de Salvați Copiii România ne arată că există o toleranță socială crescută față de abuzul fizic ușor (pălmuire, tras de urechi, tras de păr) și față de abuzul emoționat (umilire, adresare de cuvinte vulgare), ceea ce face ca aceste fapte, dacă au loc în cadrul familiei, să nu fie reclamate. Acestea tind să fie tolerate social chiar dacă se manifestă în spații publice. Avem tendința de a găsi “justificări educaționale” pentru a scuza acest comportament.

Ba chiar mai mult, în cazul copiilor de peste 5-6 ani apar repere culturale care nu doar că justifică abuzul, ci chiar îi învinovățesc pe cei mici. Fraze precum “sigur a făcut ceva” și “unde dă mama crește” doar cresc toleranța față de abuzul împotriva minorilor. Nu fiți pasivi. Raportați cazurile de abuz pe care le descoperiți. Cei mici nu se pot apăra singuri. Fiecare copil are dreptul la o viață liniștită și sigură.