Cățelul Bubico din opera lui Caragiale chiar a existat
Generații întregi cunosc povestea lui Bubico, o schiță scrisă de Ion Luca Caragiale. Aceasta a fost publicată pentru prima dată în 1901, în volumul Momente și schițe. V-ați întrebat vreodată dacă cățelul Bubico din opera lui Caragiale chiar a existat? ȘTIRI PENTRU COPII vă dă răspunsul la această întrebare în cele ce urmează.
Ei bine, celebrul Bubico chiar a existat și în viața reală. Nu a fost câinele scriitorului, însă a fost al unuia din proprietarii locuinței în care autorul a stat. Ecaterina Caragiale, fiica lui Ion Luca Caragiale, a fost cea care a notat toate amintirile ei despre marele dramaturg, dar și despre familia ei. Așa se face că astăzi putem răspunde la întrebarea „a existat sau nu Bubico?”. Fără notițele ei probabil că nimeni nu ar fi știut că scriitorul a fost inspirat de numele unui cățel adevărat.
Bubico real și Bubico din schiță
În 1962, Ecaterina Caragiale a prezentat povestea lui Bubico, cel din realitate, într-unul din numerele revistei Viața Românească. „Din anul 1900, când am părăsit casa bunicilor, a început seria mutărilor noastre. Schițele “De închiriat” și “Caut casă” ilustrează viața noastră din București când, în trei ani, am schimbat patru locuințe.
Văd casa în care am stat cândva și care există încă și azi, pe str. Maria Rosetti nr 5, pe atunci Sf. Spiridon, și unde, ca și în schița “De închiriat”, se află lipite, spate în spate, două clădiri gemene: «identice la fel». Locuința noastră era orientată spre nord, iar cea locuită de proprietar spre sud. Tot ca și în nuvelă, tata a propus proprietarului să facem schimb de locuință.
Refuzat, el s-a supărat și ne-am mutat la mică distanță de acolo, în str. Rotari, azi I. L. Caragiale. Casa există și astăzi, la nr. 21-23. Proprietarul avea un cățel foarte răsfățat, pe care-l chema Bubico, și care era sortit să treacă la nemurire în schița cu același nume”, povestea fiica lui Ioan Luca Caragiale.
Bubico din schiță, pentru cei care nu știu, este un cățel tare arțăgos și gălăgios. Toată acțiunea se petrece în timpul unei călătorii cu trenul. Autorul caută un compartiment și alege unul în care era o doamnă singură. Sau cel puțin așa credea la început. După ce intră în compartiment și se așează observă că doamna avea lângă ea un coș în care era un câine, adică Bubico. Acesta nu putea trece neobservat fiindcă lătra într-una. La un moment dat, plictisit de poveștile doamnei și enervat de comportamentul câinelui, Caragiale îi vine de hac câinelui. În ce fel nu vă mai spunem. Vă lăsăm să descoperiți singuri.
Sursă: retetesivedete.ro
Sursă foto: facebook.com/Satele din România