Cine a fost Dragobete. Tradiții și superstiții ale sărbătorii
În fiecare an, în data de 24 februarie, toți românii sărbătoresc Dragobetele. Un fel de Valentine`s Day doar al nostru. Însă v-ați gândit de unde vine această denumire? V-ați gândit cine a fost Dragobete? ȘTIRI PENTRU COPII vă răspunde la aceste întrebări și vă prezintă câteva tradiții și superstiții.
Sărbătoarea celebrează atât iubirea, cât și venirea primăverii. Dragobetele este asociat cu mai multe personaje. În mitologia romană este identificat cu Cupidon, zeul dragostei, iar în mitologia greacă este asociat cu zeul iubirii, Eros. Cele mai multe povești spun că Dragobete a fost fiul lui Baba Dochia și era un băiat tare frumos. Deși nu știe nimeni exact cine a fost acest personaj, cert este că toate poveștile se aseamănă prin faptul că acest băiat a fost unul frumos și iubitor.
Sărbătoarea iubirii
De Dragobete, toată natura parcă prinde viață. Semn că vine primăvara. Se spune că în această zi păsările nemigratoare se adună și zboară împreună, ciripesc, se împerechează și își pregătesc cuiburile. Se crede că cele care rămân neîmperecheate în ziua de Dragobete rămân fără pui până în anul următor în aceeași zi.
Asemănător ca în cazul păsărilor, fetele și băieții trebuiau să se întâlnească pentru a-și găsi perechea. Se spune că cei care nu se întâlneau cu nimeni nu erau iubiți tot anul. Acum foarte mult timp Dragobetele era sărbătoarea în care mulți tineri se logodeau. Nu o făceau cum știm că se face azi. Era un „ritual” aparte.
Tinerii se îmbrăcau frumos și mergeau în pădure pentru a culege primele flori ale primăverii. La prânz, fetele o luau la fugă către sat, iar băieții trebuiau să le prindă și să le pupe. Fetele cărora le era drag de băiatul care le urmărea se lăsau prinse, iar pupicul reprezenta logodna. Vedeți cât de simplu era? Tinerii se logodeau fără inel, ci cu un simplu pupic. Și puțin sport. Fetele care rămâneau fără pereche le acuzau pe celelalte că au făcut vrăji și farmece pentru a-i atrage pe băieți.
Superstiții și tradiții
Una din tradiții spune că în ziua de Dragobete femeile trebuie să facă curățenie în casă. Asta pentru a fi iubite de soți și pentru a avea un an bogat. În alte părți, cum ar fi la sat, gospodarii se fereau să lucreze pământurile sau prin curte fiindcă le era teamă că Dragobetele îi pedepsește că muncesc în loc să se distreze.
Se spune că dacă o fată este îndrăgostită de un băiat anume, trebuie să se întâlnească neapărat în această zi cu el. Dacă nu o face, șansele de a forma o relație cu el sunt foarte, foarte scăzute. Tot de Dragobete, o tradiție spune că gospodinele semănau busuioc și aveau grijă de răsaduri până la Sfântul Gheorghe. Apoi busuiocul era plantat în grădină și se folosea la descântece, farmece și tratamente. Totodată, busuiocul era folosit de fete în ritualuri care le făceau să-și viseze sortitul.
O altă tradiție este legată de zăpadă. Fetele mergeau și strângeau zăpada pe care o mai găseau, numită „zăpada zânelor”. Apa rezultată din topirea acesteia era considerată magică și se folosea la fel și fel de descântece de iubire și la ritualuri de înfrumusețare. Fetele se spălau pe față cu această apă în ideea că vor deveni la fel de frumoase ca zânele.
Fetele nu trebuie supărate. Și nici băieții
O altă superstiție este legată de această dată de băieți și bărbați. În această zi ei nu au voie să-și supere iubitele sau soțiile. În caz contrar, anul lor va fi unul greu, iar primăvara va fi cu ghinion. De asemenea, pentru ca iubirea lor să rămână vie, cuplurile trebuie neapărat să se sărute în ziua de Dragobete.
Totodată, în această zi nimeni nu are voie să plângă. Nici băieții, nici fetele. Se spune că cei care plâng de Dragobete vor avea parte de necazuri și de supărări în lunile care vor urma. În unele zone ale țării încă se respectă o superstiție străveche. În ajunul de Dragobete fetele își pun sub pernă busuioc sfințit în speranța că Dragobetele le va ajuta să își găsească băiatul sortit.