Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Bolivia, țara celor 30 de limbi.
Bolivia este o țară cu o populație 11,5 milioane de oameni, care se află în partea vest-centrală a Americii de Sud. În nord se învecinează cu Brazilia, în sud-est cu Paraguay, în sud cu Argentina, în sud-vest și în vest cu Chile, iar în nord-vest cu Peru. Bolivia este una dintre cele două țări din America de Sud fără ieșire la mare. Totuși, locuitorii se pot scălda în lacul Titicaca, al doilea cel mai mare lac din America de Sud, după Maracaibo. Capitala administrativă a Boliviei este La Paz iar capitala istorică este Sucre. În Sucre se află curtea supremă de justiție a țării.
Bolivia este locuită de mii de ani. Orașul Tiahuanco a fost fondat pe teritoriul țării în anul 400 î.Hr. La apogeul său, orașul număra aproximativ 50.000 de oameni. Aceștia au creat clădiri impresionante, au olărit și au lucrat cu argint, cupru și obsidian.
Începând cu anii 700 d.Hr. Tiahuanaco a devenit capitala unui imperiu măreț care cuprindea Bolivia și o parte din zona de sud a actualului stat Peru. În anii 1000 acest imperiu s-a destrămat și a fost înlocuit de state mici. În secolul al XV-lea, imperiul Inca a cucerit Bolivia. Acest lucru nu urma să dureze mult, deoarece în anul 1533 incașii au fost cuceriți la rândul lor de colonialiștii spanioli.
Spaniolii au fondat orașele Chuquisaca (1538), La Paz (1548), Cochabamba (1571) și Oruro (1606). În anul 1545 aceștia au descoperit argint în Potosí și i-au forțat pe nativi să-l extragă. Foarte mulți bolivieni au decedat în acea perioadă, unii din cauza muncii nemiloase la care erau supuși de cuceritorii spanioli, iar alții din cauza bolilor aduse de europeni.
Au urmat secole de secole de sclavie, care au dat naștere unei furii adânci în rândul bolivienilor. Supărați de condițiile în care trăiesc, bolivienii și-au propus în anul 1780 să renască bătrânul Imperiu Inca pentru a înlocui conducerea spaniolă. Din păcate, bolivienii nu au reușit să cucerească orașul La Paz, iar în anul 1782 Maria Revoltă din Bolivia a fost înfrântă de către europeni.
În anul 1809 a început a doua mare revoltă. De această dată, ea a fost inițiată de persoanele cu origini spaniole. Motivul a fost ocuparea Spaniei de către Napoleon Bonaparte și schimbarea regelui cu fratele său. Foarte mulți sud-americani erau deja nemulțumiți de conducerea spaniolă, iar acest eveniment a fost ultima picătură.
Locuitorii orașului La Paz au declarat independența Boliviei. Deși revoltele au fost decimate rapid, ideea de independență a bolivienilor devenise deja prea mare pentru a putea fi oprită. Luptele au continuat pe tot continentul și armatele spaniole au început să fie depășite de situație. Din ce în ce mai multe țări din America de Sud au devenit independente. Pe data de 6 august 1825 Bolivia s-a alăturat acestora și și-a declarat în sfârșit independența față de Spania. Numele de “Bolivia” este un omagiu adus eroului Simon Bolivar.
Bolivia are resurse naturale din abundență. Printre acestea se numără minerale, petrol și gaze naturale. Din păcate acest potențial nu este folosit la maxim din cauza costurilor mari de producție și a lipsei de investiții. Infrastructura îmbătrânită de transport și faptul că Bolivia nu are acces la ocean constituie un alt dezavantaj care trebuie luat în seamă. Din această cauză Bolivia rămâne una dintre cele mai sărace țări din America de Sud.
Situația nu este însă atât de dezastruoasă. Țara celor 30 de limbi se bucură de asistență tehnică și de împrumuturi considerabile din partea organizațiilor internaționale. De asemenea, guvernul a reușit să combată o parte din corupția care a ruinat țara în ultimele decenii, îmbunătățind sistemul medical și pe cel educațional și modernizând o parte din infrastructura de transport. De asemenea, agricultura și industria de extracție a petrolului din regiunea Santa Cruz s-au dezvoltat rapid, creând astfel multe locuri de muncă.
Populația din Bolivia este constituită din trei grupuri: bolivienii nativi, mestizos (n.ro – metiși – cei care se trag din nativi și din spanioli), și spaniolii sau cei care au origini majoritar europene. După atâtea secole este greu de estimat proporțiile fiecărei categorii. Totuși se crede că mestizos constituie două treimi din populație. Nativii bolivieni constituie o cincime din populație iar cei cu origini europene reprezintă doar 5% din populație.
Limbile oficiale din Bolivia sunt spaniola, aymara și quechia. Dar, în total, în Bolivia se vorbesc peste 30 de limbi. Totuși, dacă ești turist nu trebuie să îți faci griji. În zonele urbane, majoritatea oamenilor vorbesc sau măcar înțeleg spaniola.
Creștinismul, sau mai exact ramura romano-catolică, este religia oficială în țara celor 30 de limbi. Aproximativ 76% din populație este catolică. De asemenea, aproximativ 70% din populație trăiește în zonele urbane.
Școala primară pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 și 13 ani este gratuită și obligatorie. Din păcate, prezența la școli după această vârstă este greu de păstrat în unele zone. La finalul secolului al XX-lea, aproximativ patru din cinci copii participau la școala primară, în timp ce la școala secundară participau doar un sfert. Rata de alfabetizare în rândul adulților a crescut enorm în anii ’50. Pe atunci, majoritatea populației era analfabetă. În prezent patru din cinci bolivieni știu să citească și să scrie.
Serviciile medicale sunt de calitate doar în zonele urbane. În cele rurale numărul personalului medical este foarte scăzut deși acolo se întâlnesc cele mai multe probleme de sănătate. Malaria, malnutriția și boala Chagas, o boală gravă purtată de gândacii vinchuca, constituie principalele probleme cu care se confruntă bolivienii. Vestea bună este că mai multe organizații internaționale și-au oferit ajutorul pentru a reduce rata mortalității infantile. Această rămâne însă una dintre cele mai mari de pe continent.
De-a lungul timpului bolivienii au dezvoltat o cultură extrem de bogată, aceasta fiind influențată și de tradițiile aduse de spanioli. Sărbătorile sunt cel mai clar exemplu al acestei combinații de culturi.
În timpul festivităților, bolivienii interpretează și caricaturizează atitudini europene. Aceștia se costumează în invadatorii spanioli, ironizează coridele și chiar îi batjocoresc pe oamenii albi pentru traficul de sclavi africani. Multe costume sunt însoțite de măști elaborate făcute din ghips, pânză sau doze de aluminiu, la care se adaugă pene.
Unul dintre cele mai importante festivaluri este Urkupiña. Toată țara participă la aceste festivități. În acest festival participanții dansează de dimineața până seara zeci de stiluri de dans, începând de la flamenco și până la un simplu tropăit în grup. Acesta este unul dintre cele mai vechi festivaluri din Bolivia, dar și unul dintre cele mai populare. Cui nu-i place să danseze fără să aibă nicio grijă?!
Îmbrăcămintea este unul dintre cele mai importante elemente ale unei culturi. De exemplu în Europa pălăriile erau folosite de-a lungul secolelor predominant de bărbați. Acestea aveau atât un scop practic, ferind capul de ploaie sau ninsoare, cât și un rol estetic. Bineînțeles, îmbrăcămintea este la fel de importantă și în Bolivia. Aceasta poate să spună multe despre fiecare persoană în parte, în special despre starea civilă a unei femei.
Femeile din zonele înalte ale Boliviei încă poartă polleras, adică rochii cu până la zece straturi (n.r. – un fel de 10 fuste suprapuse), asemănătoare florilor, și șaluri foarte colorate. Aceste șaluri au un rol foarte practic. Cu ajutorul lor femeile pot căra cumpărături, haine sau chiar proprii copii, lăsându-le libere mâinile. Pălăriile completează ținutele, acestea având zeci de forme care variază în funcție de regiune și de starea civilă a persoanei. De exemplu, în orașul Tarabuco femeile singure poartă pălării făcute din lână în timp ce femeile măritate poartă pălării făcute din piele.
Bolivienii au încercat de-a lungul timpului să-i imite pe europeni, fapt ce s-a putut vedea atât în artă cât și în modă. Acest lucru a început să se schimbe în anii ’40 și mai apoi, în special în anii ’70 când bolivienii au redescoperit valoarea tradițiilor și a artei locale. Muzica tradițională a reînceput să fie ascultată de majoritatea oamenilor, pictorii au renunțat la imitarea artei occidental europene și multe din tradițiile ce păreau uitate au fost reintegrate în viața de zi cu zi.
În prezent viața locuitorilor din Bolivia depinde foarte mult de clasa socială din care fac parte și de situația economică. Deși tradițiile persistă pe tot teritoriul țării, acestea sunt mai pronunțate în zonele rurale și în zonele predominant sărace.
Majoritatea celor cu o situație materială bună tind să ducă o viață aparent modernă, inspirată din cultura occidentală. Acest lucru se reflectă atât în alegerea muzicii pe care o ascultă cât și în opțiunile vestimentare pe care le fac. Mai adăugăm aici alegerea divertismentului și a artei în general, chiar dacă respectul pentru tradiții și pentru formele de artă native a crescut în ultimele decenii.
Comunitatea artistică din Bolivia este foarte prosperă, locuitorii considerând cultura ca fiind foarte importantă. Pictura, sculptura, muzica tradițională și clasică și dansurile folclorice sunt printre cele mai întâlnite forme de artă. Există numeroase teatre și galerii de artă în toate orașele majore ale Boliviei. Cele mai cunoscute muzee sunt Muzeul Național de Artă (1964), Muzeul Național de Arheologie (1938), ambele din La Paz, și Casa De Moneda National Museum (1938) din Potosí.
Sursă foto: wikipedia.org, cruisetogalapagos.com