EXPRESIA SĂPTĂMÂNII – A fi la ananghie. Expresiile românești par foarte ciudate pentru străini, dar și pentru cei mici, de cele mai multe ori. Deseori v-ați auzit părinții sau bunicii spunând expresii ciudate și poate nu ați știut atunci la ce se refereau ei. Echipa ȘTIRI PENTRU COPII prezintă săptămânal câte una dintre expresiile românești care ne lasă „cu gura căscată” sau stârnesc hohote de râs. De asemenea noi vom și explica aceste expresii pentru a ști de unde provin și care este înțelesul lor.
Expresia din această săptămână este „A fi la ananghie”. Cei mici au auzit această expresie cel puțin o dată, dar ce înseamnă ea?
În rubrica EXPRESIA SĂPTĂMÂNII v-am povestit despre tot felul de expresii. Astăzi vom explica ce înseamnă expresia „a fi la ananghie” și în ce context o folosim.
Expresia „a fi la ananghie” este folosită în situația în care o persoană se află în pericol. Cuvântul „ananghie” este explicat în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca „ situație grea, necaz, nevoie (bănească)”. De asemenea, expresia „a fi la ananghie” mai poate însemna „a fi, a se afla la mare strâmtoare” sau „a fi într-o situație dificilă, fără ieșire, fără scăpare”
Dex Online ne oferă și câteva exemple unde a fost folosită expresia noastră. „De era ananghie în țară și de se văicărea norodul sub povara birurilor grele, (împăratul)… Își astupa urechile. VLAHUȚĂ, O. A. 215”.
„Trebuie să fii mai năuc decât toți năucii de pe lumea asta, dacă gândești că s-o despoia boierimea ca să te răsplătească… Cât îi la ananghie și-i stă turcul cu gheara-n gât, spune el boierul multe, de pe urmă… GALAN, Z. R. 39”.
Expresia este folosită în momentele în care oamenii se află în situații critice sau nu pot rezolva o problemă gravă. Expresia de astăzi mai poate fi folosită și sub forma următoare: „a ajunge la ananghie”. Singura diferență dintre cele două expresie este timpul la care o folosim. Așadar, „a ajunge la ananghie” înseamnă „a da de necaz”.
Dicționar
Năuc: amețit, buimăcit (din cauza unei emoții puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.);
A despoia: despuia – a (se) dezbrăca în pielea goală;