Omphalophobia – frica de buric. Cine suferă de această fobie?
Astăzi, la rubrica noastră despre fobii, vom vorbi despre una ciudată și amuzantă. O fobie care există și le dă bătăi de cap celor care au de-a face cu ea. Omphalophobia este frica de buric, iar ȘTIRI PENTRU COPII vă prezintă în cele ce urmează cauzele, simptomele și tratamentul acesteia.
Denumirea fobiei vine din limba greacă, unde „omphalo” înseamnă „buric”, iar „phobos” înseamnă „frică”. Persoanele care au această fobie sunt îngroziți de buricele lor sau, în unele cazuri, ale celorlalți. Nu le place să-și atingă buricul și nici ca buricul lor să fie atins de altcineva. Uneori, simpla vedere a buricului este suficientă pentru a-i face să se simtă dezgustați sau îngroziți.
Ca și în cazul altor fobii specifice, omphalophobia se declanșează în copilărie, rezultând dintr-o experiență negativă sau traumatică asociată cu această parte a corpului. Buricul nu arată la toată lumea la fel, iar unele persoane trebuie să acorde o atenție sporită acestei zone atunci când fac duș. Mizeria care se strânge acolo îi poate face pe unii să se folosească de obiecte ascuțite pentru a se curăța. Totodată, această mizerie îi face să se simtă neigenici și să le fie greață de fiecare dată când văd sau se gândesc la buric.
O altă cauză poate fi legată de cordonul ombilical care asigură conexiunea dintre bebeluș și mamă. Unii oameni, mai ales cei care mai au și alte tulburări de anxietate, presupun că medicii au lăsat accidental o bucată de cordon în corpul lor.
Vedete internaționale cu omphalophobie
Oricine poate avea de-a face cu această fobie. Chiar și marile vedete. Femeia de afaceri Khloe Kardashian este una dintre ele. „Urăsc buricul. Tu n-ai voie să-l atingi pe al meu și eu nu vreau să-l ating pe al tău. Când sunt la duș port mănuși și țip de fiecare dată când îmi spăl buricul”, spune aceasta. Țipătul este unul din simptomele acestei fobii. De asemenea, mai poate apărea tremuratul, plânsul, greața, vărsăturile etc.
O altă celebritate care are omphalophobie este cântăreața Jenny Frost. „Nu-mi place ca nimeni să-mi atingă buricul și parcă voi vomita pe tine dacă o faci. Plus că mi se pare dureros. Nu este un lucru amuzant, nu glumesc, nu-mi plac deloc buricele”, spune ea.
În ceea ce privește tratarea fricii de buric, acest lucru este posibil. Din păcate însă, oamenii refuză să ceară ajutor specialiștilor. Hipnoterapia, psihoterapia și terapia comportamentului cognitiv sunt câteva din terapiile care pot ajuta la depășirea fobiei. În afară de aceste terapii, pot fi implementate acasă tehnici de autoajutor cu sprijinul prietenilor și a familiei.
Sursa: fearof.net
Sursă foto: unsplash.com/Harry Grout