Poveștile bufnițelor. Astăzi “Aventuri în Bufniland”, de Daria Gabriela Militaru
Poveștile bufnițelor. Astăzi “Aventuri în Bufniland”, de Daria Gabriela Militaru. “Numele meu este Daria Gabriela Militaru și am 12 ani. Sunt elevă în clasa a 6-a la școala Gimnazială nr.16 din Timișoara. Sunt o persoană inteligentă, prietenoasă, bună la suflet, curajoasă, expresivă și am o imaginație bogată. Îmi place să desenez, să inventez povești, să citesc, să mă îmbrac la modă și să dansez. Iubesc animalele, în special pisicile. În 2019, am urmat cursurile de actorie ale școlii de film și teatru ,,Pygmalion film” în cadrul cărora am avut ocazia să joc in scurtmetrajul ,,Noapte albă”. Încă de mică mi-a plăcut să citesc povești și să îmi folosesc imaginația pentru a inventa altele și cred că această poveste va fi primul pas în cariera mea ca autoare, deoarece vreau să devin faimoasă și cunoscută în lume. Pot spune că sunt un copil norocos, pentru că părinții mei mă încurajează și mă susțin în tot ceea ce fac.
Aventuri în Bufniland. Pădurea fermecată
Undeva, la capătul Pământului, se afla o pădure frumoasă și verde, despre care se zicea că este fermecată. Această pădure era cunoscută drept ,,Pădurea Bufnițelor”, principalii locatari fiind bufnițele. Și nu orice fel de bufnițe. Bufnițele vorbitoare, care aveau grai și sentimente asemeni oamenilor. Acestea își întemeiaseră un sătuc într-un colț al pădurii, pe care îl numiseră Bufniland sau ,,Orașul Bufnițelor”. Acolo ele își duceau viața de zi cu zi, colindând prin mallurile construite în scoarțele copacilor sau mergând la biblioteca ,,Buștean Bufni” pentru a împrumuta cărți. Desigur că erau și alte orașe pentru bufnițe, dar acesta era cel mai cunoscut.
Acest oraș avea, de bună seamă, și o regină, care se numea Clara. Ea conducea Bufnilandul cu bunătate și dreptate, de aceea era iubită de poporul ei. Dar era foarte strictă în privința siguranței orașului, cei mai mari dușmani ai bufnițelor fiind jderii de pădure.
Sora Clarei, Isabela, fusese mâncată de un jder, iar tânăra regină o jelise multe zile. Nevrând să se repete experiența, Clara le interzisese locuitorilor să părăsească Bufnilandul, fără un motiv absolut întemeiat. Dar ce motiv puteau avea? În Bufniland aveau tot ce le poftea inima și se bucurau de o viață fericită și liniștită.
Ziua reginei
În Bufniland erau organizate multe sărbători, iar ziua reginei era printre cele mai vesele și mai așteptate. Însă pentru Clara avea să fie prima aniversare fără sora ei. Era greu, mai ales că cele două fuseseră inseparabile. Însă regina știa că nu își poate plânge la infinit sora și că ce a fost, a fost, așa că porni pregătirile de petrecere. Pregătirile necesitau, de obicei, câteva zile, așa că nu puteau pierde nici un minut.
Sosi ziua cea mare. Clara, îmbrăcată în rochia ei din pânze de păianjen făcută de Mirabella, croitoreasa-păianjen regală, aștepta începerea evenimentului. Soțul Clarei, regele Connor veni spre ea și îi vorbi:
-Pregătită?
-Cred că da. Dar, e prima aniversare pe care o petrec fără sora mea.
Regele o strânse ușor în brațe:
-Știu. Isabela era grozavă, dar trebuie să accepți că ea nu mai e printre noi. Mergi la petrecere și distrează-te! O să vezi că te vei simți mai bine, o încurajă el.
-Presupun…oftă Clara.
Valsul regal
La un moment dat, îl auzi pe Clyde, majordomul, anunțându-le intrarea. Își luă de aripă soțul și coborâră împreună scările de lemn din sala de bal salutând.
Poporul făcu o plecăciune adâncă în fața tinerelor fețe regale.
Cuplul se opri în centrul sălii, iar regele făcu un semn spre orchestră, care începu să cânte un vals. Acesta își cuprinse soția, invitând-o la dans. Clara acceptă și îi îndemnă și pe ceilalți să danseze. Ea și soțul ei se roteau pe ritmul muzicii, creând un peisaj de basm.
Când muzica se sfârși, Connor o conduse pe Clara spre masa plină cu tot felul de bunătăți pentru bufnițe: semințe, nuci, mici insecte și multe altele. Regele bătu ușor în păhărelul de lemn, anunțând discursul pe care urma să îl țină pentru Clara.
-Bun, mă ascultați cu toții? Aș vrea să țin un toast în onoarea reginei mele, care împlinește astăzi 8 ani. Cred că vorbesc în numele tuturor când îi urez multe aniversări fericite și o viață cât mai frumoasă…
Jderii, la atac!
Atunci lumina se stinse, lăsând bufnițele în alertă. Când aceasta se aprinse, Delia, una dinte verișoarele Clarei, zăcea întinsă pe podea, fără viață. Văzând-o astfel pe Delia, bufnițele începură să se panicheze:
-Ce o să ne facem? Ce o să ne facem? se agitau ele. Vom muri toate!!!!
Clara încerca să le calmeze, deși ea însăși era agitată:
-Calmați-vă! Nu e cazul să ne panicăm…
Clarei îi înghețară cuvintele pe cioc când zări în fața ei trei jderi, care se lingeau pe buze, pregătindu-se de atac. Regina strigă către popor:
-Fugiți, ascundeți-vă!
Plecarea din Bufniland
Jderii porniră la atac. Doi dintre ei fugăriră celelalte bufnițe, în timp ce unul se luă după Clara. Ea fugi spre ieșirea din palat și îi trânti jderului ușa în nas, bulversând-ul. Alergă spre casa altei verișoare și se ascunse acolo. Aceasta era acasă și se miră văzând-o la ora aceea pe Clara, foarte agitată, în pragul casei ei.
-Chloe, am mare nevoie de tine! Delia a fost mâncată de un jder, iar poporul e în panică. Nu știu ce să mai fac. Am încercat să îi calmez, dar nu vor să mă asculte…
-Clara, încearcă să te calmezi! Ești o regină bună și sigur vei găsi o cale de rezolvare. Acum spune-mi mai multe. Ce căutau acei jderi la petrecerea ta?
-Nu am nici cea mai vagă idee. Știu doar că aveau câte o insignă în formă de scut cu un jder pe ea.
Chloe se gândi:
-Pare că acești jderi vin din Regatul Jderilor de dincolo de vale. Până acolo e un drum lung și tare primejdios…
-Nu mă interesează, o întrerupse Clara. Vreau să merg în Regatul Jderilor, să încerc să fac pace cu ei și să readuc fericirea în Bufniland.
-Dar nu tu ești cea care a decretat că nu avem voie să părăsim Bufnilandul?
-Chiar dacă e greu, voi face tot ce e mai bine pentru poporul meu, susținu Clara.
Dar oricât încercă Chloe să o facă să se răzgândească, tânăra regină nu voia cu nici un chip să renunțe la ideea ei, așa că Chloe cedă.
-În regulă. Plecăm mâine în zori. Poți dormi la mine în noaptea asta.
-Mulțumesc mult, Chloe!
Regatul Jderilor
A doua zi, cele două bufnițe se treziră devreme și își pregătiră cele necesare pentru călătorie. Chloe avea o căruță trasă de doi melci grași, cu care urmau să călătorească spre Regatul Jderilor. Așa că imediat ce își făcură bagajele, le încărcară în căruță și porniră la drum.
Regatul Jderilor se afla tocmai la ieșirea din ,,Pădurea Bufnițelor”. Aveau mult de călătorit până acolo, dar nu aveau de gând să renunțe.
Tot mergând, la un moment dat făcură un popas lângă o cascadă pentru a lua apă. După ce băură, porniră din nou la drum.
Se însera și cele două bufnițe se hotărâră să se oprească și să își instaleze tabăra pentru noapte. Clara scoase corturile din rucsaci și le instală, iar Chloe adună lemne pentru foc și pregăti ciuperci și fructe parfumate.
După ce se ospătară, Clara și Chloe se vârâră în sacii de dormit și se pregătiră să adoarmă. La un moment dat, auziră un șuierat și niște pași în apropierea cortului lor. Se băgară speriate una în alta, tremurând agitate.
Aventură cu frică
-Clara, auzi și tu? o întrebă Chloe pe tânăra bufniță, care își trăsese, speriată, pătura peste cap.
-Mai clar ca niciodată.
-Ce crezi că ar putea fi?
-Nu știu. Dar îmi e prea frică ca să mă gândesc la asta.
-Trebuie să facem ceva, insistă Chloe.
-T-t-t-trebuie? bâigui Clara.
-Bineînțeles că trebuie. Ai vrut aventură, poftim aventură.
-În regulă. Cum pot ajuta?
-Planul este următorul: în rucsaci avem câte un briceag micuț. Înarmate cu ele, sărim din cort la semnul meu și buhăim zgomotos ca să speriem inamicul. Dacă ne atacă, folosim bricegele.
-Bun plan. Stai să aduc bricegele.
Un schimb fericit
Clara luă bricegele și îi dădu unul lui Chloe. Se așezară la pândă privind prin deschizătura cortului. Nu vedeau foarte bine de la depărtare, având în vedere că era întuneric afară, așa că se mulțumiră cu ce puteau vedea prin deschizătura de sub cort.
-Ești gata? o întrebă Chloe pe Clara.
-Așa cred, răspunse aceasta.
-3,2,1. La atac!
Cele două bufnițe săriră din cort, buhăind zgomotos și speriindu-l pe inamic, care se dovedise a fi o simplă bufniță, care dădea târcoale ciupercilor rămase. Văzându-le pe Clara și Chloe, se puse în genunchi și le imploră:
-Vă rog, nu mă răniți! Eram foarte flămând și am vrut să gust câte ceva din mâncarea asta. Nimic mai mult. Vă rog, nobile domnișoare!
-Credeam că ești un monstru, răspunseră ele.
Musafirul clipi surprins:
-Eu? Un monstru? Nuuu! Numele meu e Dylan și sunt un simplu drumeț rătăcit. De trei zile bat pădurile și nu am reușit să găsesc drumul spre Bufniland.
-Locuiești acolo? îl întrebă Clara.
-Nu chiar. Am fost trimis de regele din Buhacity pentru a importa câte ceva de acolo. Bineînțeles ofer în schimb mărfuri din Buhacity. Sper că conducătorul să fie de acord.
Fețe regale din Bufniland
Chloe îi făcu Clarei cu ochiul:
-Păi, află că noi suntem din Bufniland. Ea e Clara, regina orașului, iar eu sunt verișoara ei, Chloe.
-Chiar sunteți fețe regale din Bufniland? Incredibil!
Dylan făcu o plecăciune respectuoasă în fața celor două.
-Mi-ați putea arăta oare drumul spre Bufniland?
-Ți l-am arăta cu plăcere, dar sigur nu ai vrea să fii acum acolo. Orașul este amenințat de jderi, iar poporul e în panică. Noi mergem acum în Regatul Jderilor pentru a încerca să remediem situația.
-Știu exact unde este Regatul Jderilor. Vă pot duce eu acolo! se oferi Dylan.
-Mulțumim nobile domn! Chiar avem nevoie de ajutor, spuse Clara.
-Perfect, interveni Chloe. Plecăm mâine dimineață. Dylan, poți dormi cu noi în cort dacă vrei.
-Mulțumesc! acceptă Dylan. Sunt frânt. Toată ziua am așteptat să mă odihnesc.
Trecătoarea Fermecată
A doua zi, sătui și odihniți, cei trei călători împachetară, se suiră în căruță și porniră la drum. Clara luase o hartă pe care i-o dădu lui Dylan. Acesta o verifică și îi făcu semn lui Chloe să mâne melcii spre ,,Trecătoarea Fermecată”, care ducea la ieșirea din ,,Pădurea Bufnițelor”.
Merseră ce merseră, până seara când poposiră în ,,Lunca Sclipiciului”. Urmau să înnopteze acolo. În timp ce desfăcea corturile, Dylan spuse:
-Regatul Jderilor nu e departe. Mâine vom ajunge acolo și vă veți putea pune planul în aplicare.
-Îți mulțumim din nou că ne duci până acolo, Dylan. Îți suntem îndatorate, mulțumi Chloe.
-Nicio problemă! le asigură Dylan.
Salvat de doua fete…
Clara se opri în loc pentru o secundă. Simțea ceva mișcându-se.
-Hei, auziți și voi? îi întrebă ea pe Chloe și Dylan.
-Relaxează-te! Probabil e o altă bufniță curioasă și flămândă care dă târcoale mâncării noastre, presupuse Chloe.
-Nu, pare a fi un prădător, concluzionă Clara.
Chiar atunci, un jder își făcu apariția de după un tufiș. Chloe rupse un băț pe post de armă și îi aruncă Clarei o jumătate. Fluturară bețele prin fața jderului, sperând că îl vor goni, dar jderul nu voia cu niciun chip să renunțe. Văzând că nu îl pot goni, Clara dădu foc bățului ei, atacându-l. Jderul se sperie și o rupse la fugă mâncând pământul.
-Am reușit! se bucurară cele două bufnițe.
Dylan, care până atunci stătuse ascuns în cort, merse la ele și le felicită, deși era rușinat că fusese salvat de două fete. Totuși, își promise că pe viitor va fi mai curajos decât ele.
Soli de pace
Următoarea zi, după un drum lung, cei trei călători ajunseră, în sfârșit, în Regatul Jderilor. La intrarea în regat, paznicul jder îi opri și îi întrebă:
-Cine sunteți și ce căutați aici?
-Suntem trei bufnițe din Bufniland, spuse Chloe. Am venit pe post de soli de pace.
-Foarte bine. Puteți intra, spuse jderul, deschizându-le poarta.
Călătorii trecură pe poartă și se treziră într-un oraș murdar și neprietenos. Spre norocul lor, nu era niciun jder pe străzi, așa că puteau trece neobservați, evitând pericolele.
La un moment dat, ajunseră în fața unui castel mare de piatră. În fața porții îi opri o santinelă, care le puse aceeași întrebare ca jderul de la graniță. Ei răspunseră:
-Suntem soli de pace din Bufniland. Vrem să discutăm cu regele vostru despre o problemă importantă.
-În regulă. Urmați-mă, vă rog!
Conferință cu Marele Șef
Santinela îi conduse într-o încăpere sub castel. Se opri în fața unui canal pe care plutea o barcă și le spuse drumeților:
-Acest canal vă va duce exact la rege. Acum e în conferință cu Marele Șef, așa că aveți grijă să nu îl deranjați. Doar doi dintre voi pot continua de aici. Al treilea va fi reținut până veți termina treaba pe care o aveți cu regele.
Clara, Chloe și Dylan se retraseră într-un colț pentru a se sfătui. Dar oricât discutau, nu se puteau hotărî la doi dintre ei, toți vrând să contribuie la misiune.
Plictisindu-se, jderul se pronunță:
-Din acest moment, nu mai este decizia voastră.
Îi împinse pe Clara și Dylan în barcă și le dădu drumul pe canal. Aceștia încercară să rămână la mal, dar curentul era puternic, ei neavând vâsle.
-Asta e, o liniști Dylan pe Clara. Măcar ne putem îndeplini scopul.
-Cred că așa e.
-Oricum, acum avem ocazia să ne cunoaștem mai bine.
-Ai dreptate.
Și purtară amândoi o discuție aprinsă până când ajunseră la destinație.
Complotul jderilor
Pășiră prin holurile înguste și sumbre până când ajunseră în fața unei uși mari de lemn. Clara bătu de două ori în ușă, iar aceasta se deschise, lăsând să se vadă un coridor cu un birou în capăt. Lângă birou se afla un jder cu o coroană aurie și strălucitoare pe cap și cu o mantie roșie pe umeri, care se uita insistent la ei.
Merseră până la masa și priviră scaunul întors din spatele biroului. Jderul se aplecă spre ființa de pe scaun și îi șopti:
-Maestre, cei pe care îi așteptați au venit.
-Foarte bine, lasă-i în seama mea, spuse necunoscutul și se întoarse cu fața spre Dylan și Clara, căreia nu îi veni să-și creadă ochilor. Era regele Connor.
-Connor?
-Ei, păi salut draga mea soție. Ești surprinsă să mă vezi aici?
-Ce faci aici?
-Păi, să spunem că pornesc un complot al jderilor împotriva ta și a Bufnilandului.
-De ce?
-Scumpo, să mă căsătoresc cu tine era singura mea șansă de a deveni rege. Dar, mi-am dat seama că, cu statutul tău de regină blândă și harnică mă cam eclipsezi. Așa că, de ce să dansez numai după cum îmi cânți tu, cănd pot conduce regatul după propriile mele reguli. Tot ce a trebuit să fac a fost să instalez panică în Bufniland, pentru a îmi putea îndeplini scopul fără probleme.
-N-o să scapi cu asta!
-Deja am scăpat. Puneți mâna pe ei!
Ultima șansă, Chloe
La semnul lui Connor, cinci jderi ieșiră din spatele biroului și îi înconjurară pe Clara și Dylan.
Când credeau că nu mai au nici o șansă, o zăriră pe Chloe cocoțată pe un zid. Aceasta le aruncă o sfoară și le făcu semn să o urmeze. Ei prinseră sfoara și o urmară pe Chloe pe zidurile de piatră.
Dar Connor nu voia cu nici un chip să renunțe. Alături de armata lui de jderi, urmări bufnițele până la canalul cu bărcuța, unde acestea se urcară în barcă și porniră pe canal, lăsându-l pe Connor în urmă, încruntat.
În barcă, bufnițele se gândeau la o cale de scăpare:
-Cum ne-ai găsit? o întrebă Clara pe Chloe.
-Păi, după ce am reușit să scap din labele acelui jder am zburat pe deasupra canalului, urmărindu-i cursul. Am găsit ușa de lemn, dar, gândindu-mă că aveți probleme, m-am strecurat pe gaura de aerisire în loc să intru prin față…
Discuția lor fu întreruptă de Connor, care zbura pe deasupra bărcii lor. Se așeză pe vârful bărcii, încercând să le blocheze bufnițelor vederea, dar Clara și Chloe nu se lăsară. Ele înclinară barca și astfel Connor căzu, înecându-se și pierzându-și viața.
Cea mai curajoasă regină
Bucuroși, cei trei se întoarseră la ceilalți jderi, care îi așteptau veseli, aplaudând cu labele. Când Clara, Chloe și Dylan coborâră din barcă, regele jderilor veni la ei și le spuse:
-Vă mulțumim mult pentru că ne-ați scăpat de crudul rege Connor. Era foarte dur cu noi și ne asuprea dacă nu făceam ce ne comanda, când ne comanda și cum ne comanda. Odată, era să îl omoare pe unul dintre noi, care i-a ieșit din cuvânt. Oricum, îmi voi retrage jderii trimiși în regatul vostru și vă garantez că între jderi și bufnițe va fi pace întotdeauna.
-Vă mulțumim din inimă majestate! spuseră în cor cele trei bufnițe, făcând o plecăciune.
-Întoarceți-vă în regatul vostru acum! Vă promit că ne vom revedea în curând.
-La revedere majestate! salutară bufnițele urcând în barcă.
Din acea zi, Bufnilandul deveni un loc mai pașnic și mai primitor. Bufnițele nu mai erau atacate de jderi, ba mai mult aceștia deveniseră cei mai buni parteneri de negoț ai lor. Dylan se căsători cu Clara, devenind noul rege al Bufnilandului.
Chiar și după moartea ei, nimeni nu a uitat că cea mai curajoasă, inteligentă, bună și dreaptă regină care a existat vreodată a fost o tânără bufniță, numită Clara.
Citiți și mâine ȘTIRI PENTRU COPII pentru o nouă poveste din seria “Poveștile Bufnițelor”!