Poveștile bufnițelor. Astăzi “Aventurile lui Whity și ale prietenilor săi”, de Ella Sofia Mariniuc, 8 ani
Poveștile bufnițelor. Astăzi “Aventurile lui Whity și ale prietenilor săi”. “Eu sunt Ella Sofia Mariniuc și am 8 ani. Îmi place să pictez, să colorez și să desenez, să fac modele de haine. Îmi mai place să cos și vreau să mă învețe bunica să cos la mașina de cusut. Am 3 frățiori mai mici: o surioară cu nevoi speciale, și gemeni, fetiță și băiat. Avem și o pisicuță mică pe nume Marabella. Stăm la casă și avem o curte foarte faină, o trambulină, o căsuță, un toboggan și o căbănuță mică pentru uneltele lui tata. Ne distrăm în curte, îmi iubesc familia și îmi place să ma joc cu ei.”
Partea întâi
Whity – bufnița curajoasă
A fost odată o familie de bufnițe. Acea familie era alcătuită dintr-o mămică, un tătic și patru copii. Cel mai mic dintre copii era o fetiță pe nume Whity; urma fratele ei Blacky; pe fetița mai mare o chema Wings, iar pe fratele cel mai mare îl chema Claws. Într-o zi, la micul dejun, mama a spus că vor trebui să se mute într-o altă locuință.
- Dar de ce? întreba Claws.
- Pentru că aici este un virus la șobolani și șoareci pe care îl pot lua animalele.
- Bine, mama, am înțeles, spuse Claws.
- În cât timp plecăm, mama?
- Cât mai repede.
- Dar cine vrea să se joace cu mine? întrebă Whity.
Lui Whity îi plăcea la nebunie să se joace. Însă nimeni nu putea, fiecare avea ceva să facă, în afară de Whity. Atunci ea ieși puțin afară din cuib și începu să sară de pe o creangă pe alta, ca să se distreze. La un moment dat căzu din copacul în care era căsuța ei. Ea a zis că dacă va merge puțin mai în față, nu se va întâmpla nimic. Dar văzu un fluture mai frumos decât o gărgăriță. Ea urmări fluturașul, pentru că era minunat, și când se întoarse nu mai văzu casa ei. Atunci și-a dat seama că s-a pierdut.
Prima intalnire cu un…om
Neavând ce să facă, a mers mai departe, și mergând tot așa, se făcu ora la care se întunecă. Își dădu seama că trebuie să își facă un culcuș în care să doarmă. Văzu în apropiere un cuib de păsări părăsit. Își mai adună niște iarbă moale și își puse acolo în cuib. Apoi se așeză să doarmă. Whity era o bufniță curajoasă, chiar dacă era micuță și drăguță; își adună aripioarele ei gri peste trupușorul ei mic și alb și adormi acolo în culcușul făcut de ea. Următoarea dimineață porni mai departe. Îi era cam foame și se gândi: cum pot să fac eu rost de mâncare? A început să plângă cu voce tare: “nu am avut niciodată un prieten șoricel, vreau un șoricel, măcar să văd cum arată, să îl ating un pic”. Ea spuse așa pentru că spera ca un șoricel să vină și ea să-l poată mânca. Doi șoricei mari și puternici au venit lângă ea. Atunci Whity i-a prins pe amândoi și i-a mâncat.
Apoi a zburat puțin mai sus și a văzut un mic sătuc. Ea s-a dus în sătuc, unde a văzut pentru prima dată în viața ei un om. S-a împrietenit cu un băiețel de 8 ani, înalt și simpatic, pe nume David. Noaptea următoare dormi la el și mânca niște mâncărică de la băiețel. Următoarea dimineață își luă la revedere de la David și plecă în zbor mai departe, sperând că azi să își găsească familia.
Deodată un vultur o prinse cu ghearele lui ascuțite și o duse spre cuibul lui în care erau șase puiuți de vultur foarte înfometați. Whity, când a văzut, a dat tare, tare din aripi, și vulturul a scăpat-o. Apoi Whity zbură repede de acolo și își continuă drumul.
Familia Buflilin
La un moment dat a văzut niște bufnițe care căutau ceva. Ea a mers la ele și le-a întrebat:
- Ce căutați? Bufnițele au răspuns:
- Căutăm o familie care trebuie să se mute în apropiere.
- Cum se numește familia?
- Acea familie se numește Buflilin.
- Așa se numește familia mea!
O bufniță aranjată și îmbrăcată frumos, într-un costum mov, anunță:
- A sosit familia pe care o așteptam. O altă bufniță spuse noii familii:
- Bine ați venit! Dar…de ce sunteți așa de triști? Mama și tata Buflilin au răspuns deodată:
- Ne-am pierdut fiica acum câteva zile.
- Mama, tata, familia mea!
Familia Buflilin s-a mutat acolo. în fiecare zi, Whity îl vizita pe David pentru ca el să nu se plictisească, pentru că el nu avea frați sau surori. Băiețelul era fericit pentru că lui îi plăceau animalele. De atunci, cand Whity voia să se joace cu cineva, se juca cu David.
Partea a doua
In căutarea pisoiașilor
într-o zi Whity văzu că David era trist, așa că îl întrebă:
- De ce ești trist, David?
- Tu ai alte animale de companie în afară de mine?! exclamă Whity.
- Mi le-am cumpărat astăzi, de aceea nu știai, răspunse David.
- Aaa, acum am înțeles de ce nu am aflat înainte. Dar ce fel de animale sunt? întrebă Whity.
- Sunt 3 motănei! Mă ajuți să îi caut?
- Bine, te ajut, i-a răspuns Whity.
- Ok, eu am vrut să cumpăr unul gri dar împreună cu el au mai venit încă 2 pisoiași la pachet. Unul este alb complet, celălalt este portocaliu, iar celălalt gri.
- Când au dispărut pisoiașii?
- Imediat după ce i-am adus de la veterinar.
Cum se îmblaânzește un tigru
Astfel, cei doi au plecat să caute pisoiașii. I-au căutat în toată casa, i-au căutat pe stradă, iar acum urma să îi caute în pădure. Astfel că s-au dus în pădure și au început să îi strige și să caute urme de pisici. Nu după mult timp, au găsit niște urme de lăbuțe. Au mers după ele și au găsit pisoiașii care fugeau. Apoi au văzut că acolo era un tigru. David s-a dus și a încercat să îmblânzească tigrul și i-a spus:
- Șezi! Și tigrul s-a așezat.
Apoi au văzut că în spate mai erau 5 puiuți de tigru. Atunci băiețelul a înțeles de ce tigrul voia să vâneze, căci avea 5 puiuți înfometați. David s-a uitat împrejur, încercând să se gândească la o soluție, și a văzut un iepuraș. El i-a zis tigrului:
- Uite un iepuraș, mai bine îl vânezi pe el!
Pofta buna!
Așa că tigrul s-a dus și a vânat iepurașul. L-a dat puiuților și tigrișorii au mâncat iepurașul. Whity si David și-au luat la revedere de la tigri, dar tigrii i-au urmărit. Whity a spus:
- Cred că le place de noi, pentru că le găsim mâncare.
Astfel că cei unsprezece s-au dus mai departe. Whity s-a gândit că dacă vor merge înapoi vor ajunge din nou în sătuc. Astfel ei s-au întors. Dar începu să se facă întuneric. Familia lui Whity și familia lui David deja se îngrijoraseră pentru ei. Între timp, David si Whity adormiră pe câteva frunze împreună cu tigrii și cu cei 3 pisoiași.
Dimineață, ei s-au trezit însă nu mai țineau minte prin care parte este sătucul în care locuiau ei. Astfel s-au dus într-o direcție, sperând că este cea bună. Și s-au dus, și s-au dus, și deja li se făcuse foame. Mămica tigru a mai vânat mancare, pe care o împărțise cu puiuții, cu cei trei pisoiași, cu David și cu Whity. Însă lui Whity nu îi plăcea carnea de vacă, căci tigrul vânase o vacă. Whity era obișnuită cu carne de șobolan, șoarece sau șarpe. În niciun caz vacă. Însă neavând altă opțiune, a mâncat carnea de vacă, chiar dacă nu îi plăcea.
Aventuri pe mare
Apoi s-au dus mai departe și au dat de un ocean foarte, foarte mare. Atât de mare că nici nu îi vedeau capătul. Ei s-au gândit atunci că probabil după ocean se află casa și sătucul lor. Astfel ei și-au construit o plută din bambus și două vasle. Ei s-au urcat toți pe plută și și-au dat drumul pe ocean. Într-un final, ei au văzut malul. Însă acolo nu era sătucul lor, ci era Africa! Dar ei trebuiau să ajungă în România. Au văzut un marinar care călătorea spre Turcia, care era mai aproape de România. Iar de acolo, ei s-au gândit că ar putea face rost de suficient bănuți cât să poată merge cu avionul, trenul sau orice altceva către căsuța din România.
Ei au povestit mărinarului pățaniile lor și atunci acesta i-a primit în vapor. Ei au urcat în vapor și l-au întrebat pe căpitan:
- Noi locuim tocmai în România, cum putem să ajungem acolo?
Căpitanul le răspunse că și el are doi copii care locuiesc în România. Și că dacă urcă la bord, sigur va opri și în România, și vor putea coborî acolo.
Sfarsit fericit
De dimineață, băiețelul și animalele își făcură provizii pentru vapor. Apoi vaporul porni și ajunse în Turcia, iar apoi merse în România. Ei s-au dat jos din vapor, într-un oraș de pe malul mării. După aceea băiețelul observă că are 800 de lei în buzunar, astfel că folosi cei 800 de lei pentru a cumpăra unsprezece bilete de avion. Ei au urcat în avion, și când avionul ateriză aceștia ajunseră în sătucul lor.
Ei au mers fiecare la familia lui, și se îmbrățișară cu toții. Prin urmare, David de atunci înainte avu și mai mare grijă de cei trei motănași ai lui, iar când aceștia se plictiseau, mergeau să se joace cu cei 6 tigri cu care erau acum prieteni.
Citiți și mâine ȘTIRI PENTRU COPII pentru o nouă poveste din seria “Poveștile Bufnițelor”!