La 8 decembrie 1945, sub conducerea regizoarei Lilly Bulandra, directorul artistic al Teatrului Muncitoresc al Poporului din Timișoara, are loc primul spectacol, revista “Ne daţi voie”. Inaugurarea oficială a primei stagiuni are loc la 25 decembrie 1945. Primul ansamblu era alcătuit din actori amatori şi absolvenţi ai Conservatorului de Muzică şi Arte Dramatice din Cluj. În 1949 devine Teatrul de Stat Timişoara. Începând din 1966 se va numi Teatrul “Matei Millo”, până în 1970 când, cu prilejul împlinirii unui sfert de veac de existenţă, va deveni Teatrul Naţional Timişoara. În 1995, la semicentenar, va primi numele “Mihai Eminescu”.

O cladire de basm

Clădirea teatrului a fost construită (1871-1875) după planurile arhitecţilor Helmar şi Fellner, în stil “renaissance”. Cei doi tineri arhitecții, unul austriac și unul de origine nord germanică, vor face o carieră serioasă, Au lucrat împreună, proiectând prin intermediul biroului de arhitectură care le purta numele (Fellner & Helmer). Multe clădiri publice din centrul și estul Europei le va purta semnătura. Printre altele, Teatrul Poporului din Budapesta, Opera din Praga, Teatrul din Klagenfurt, Opera din Berlin, Opera House – Zürich, Teatrul Național din Szeged, Teatrul Mahen din Brno.

După cel de-al doilea incendiu (1920), la reconstrucţie, s-a păstrat stilul original doar la faţadele laterale ale clădirii. Faţada principală şi sala de spectacole a imbrăcat stilul neobizantin. Frescele picturale ale pictorului Kiriacoff, din sala de spectacole, sunt inspirate din istoria şi basmele româneşti.

Astăzi, clădirea găzduiește 3 instituții de cultura: Teatrul National, Opera Romana, Teatrul de Stat Csiky Gergely si Teatrul German de Stat.

Clădirea este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Banat, obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi dacă vă aflaţi in apropiere.

Sursa: Muzeul Banatului Timisoara