Cum abordăm problemele consumului de droguri? Ce spun părinții, ce spune psihologul
Cum abordăm problemele consumului de droguri? În cadrul campaniei antidrog derulată în colaborare cu Agenția Națională Antidrog, ȘTIRI PENTRU COPII a realizat două sondaje în rândul părinților. Părerile au fost multe și, de asemenea, împărțite. După ce am centralizat toate răspunsurile primite, Mariana Iridon, psiholog și coordonator al Centrului Regional Antidrog, ne-a ajutat să analizăm răspunsurile primite. Totodată ne-a oferit câteva răspunsuri concrete întrebărilor noastre, dar și o concluzie. Aflați mai multe detalii în ceea ce urmează.
În cadrul campaniei antidrog, noi am realizat două sondaje de opinie în rândul părinților. Am primit foarte multe răspunsuri. Mariana Iridon, coordonatorul Centrului Regional Antidrog a analizat părerile și a venit în ajutorul părinților cu câteva răspunsuri concrete. De asemenea, aceasta nu a ezitat să ofere și o concluzie.
Cum abordăm problemele consumului de droguri? Aceasta a fost prima întrebare adresata părinților. Mulți dintre ei s-au arătat interesați de subiect. În ceea ce urmează vă vom prezenta câteva răspunsuri.
Ce răspund părinții
„În primul rând, aș încerca să aflu ce tip de droguri folosește. Unde a încercat prima dată și cu cine. Pe urmă aș încerca să îi arăt efectele drogurilor. Tineri care își distrug toată viața dintr-o prostie. Acțiunile mele depind foarte mult de vârsta copilului în principiu. Deoarece altfel te adresezi unui adolescent de 15 ani și altfel celui de 18 ani.”
„Spre exemplu, eu am o fetiță care mă „moștenește” foarte tare în privința caracterului. Care nu e neapărat un lucru bun, este genul de copil care vrea să experimenteze pe pielea lui anumite situații. Cum și eu, de altfe,l o fac. Sunt conștientă că va veni o vârstă când anumite lucruri i se vor părea tentante (15-16 ani), și anume drogurile, iarba tutunul, etc. Eu fiind generația `95 m-am „lovit” în adolescență de aceste lucruri. Și cumva o să știu cum o să reacționez cu ea la vârsta aceea. Fiindcă și eu am fost acolo ca majoritatea generației mele. Reacția noastră pe moment clar va fi de dezamăgire, disperare dar trebuie să controlăm asta. Așa cum am spus trebuie să afli tipul drogului. Și în funcție de asta și de vârsta acestuia poți să iei anumite măsuri”, a explicat o mămică stabilită în Germania.”
Trebuie să discutăm deschis cu cei mici
„Cred că o să mi se sară în cap. Dar eu cred că trebuie vorbit cu copilul despre droguri. Așa cum trebuie vorbit despre sex. De pe la 12-13 ani. Ce sunt ele, ce daune fac. Exemple de vieți și cariere distruse. Odată ce a început să folosească, e foarte greu să fie convins că e rău. El/ea știe partea bună. Stările pe care le are când folosește și e greu de convins”, a adăugat o altă mamă.
Unii părinți pot recurge la violență. Aceasta să fie soluția?
„Soțul meu l-a prins pe fiul său drogat. I-a tras o mamă de bătaie bună și după un an l-a dus la analize și a constatat că nu s-a mai drogat”, a relatat o mamă.
Cum ați abordat sau veți aborda posibilele probleme de consum de droguri ?
Viața cu un adolescent este destul de dificilă. Iar când vorbim despre problema drogurilor, aceasta (n.r. viața) se îngreunează și mai mult. Părinții nu cunosc foarte multe detalii despre acest subiect, astfel că Mariana Iridon le vine în ajutor. Aceasta a sustras câteva răspunsuri ale părinților care au ieșit în evidență.
Comunicarea deschisă este cheia
„Știm că familia joacă un rol mult mai important în experimentarea și consumul de droguri al copilului decât suntem uneori dispuși să recunoaștem. Ca părinte, dar și ca și profesionist în domeniu, cred că implicarea activă a familiei este forma de intervenţie cea mai eficientă atât în prevenirea, cât și în reconstrucţia contextului în care a apărut consumul de droguri. Nu este suficient să lucrăm doar cu tănărul consumator. Asistenţa integrată adresată consumatorului de droguri dar și prevenirea consumului de droguri trebuie să-şi redistribuie centru de greutate şi asupra familiei din care face parte acesta. Experienţa directă, de peste 12 ani, în recuperarea consumatorilor de droguri mi-a arătat că intervenţia structurată şi coerentă în mediul familial este un indicator important al prevenirii recăderilor, este drumul către o schimbarea profundă și de durată.
Atunci când sunt părinte al unui copil care consumă droguri, povara consumului de droguri mă doboară și mă copleșește. Sunt multe sentimente puse în joc și aș aminti doar de vinovăție, rușine, neputință, teamă. Toate aceste sentimente mă blochează, pe mine ca părinte, să văd care este „rolul meu” în recuperare dar și care este poziția mea în „întreținerea comportamentului de consum”. Deoarece atunci când vorbim de o problemă de consum de droguri, de o DEPENDENȚĂ, trebuie să avem în minte și noțiunea de CODEPENDENȚĂ.
Dependența de substanțe atrage consecințe atât asupra persoanei care consumă, cât și asupra apropiaților din viața acesteia. În același timp, modul în care cei apropiați reacționează față de persoana dependentă poate face o mare diferență în recuperarea ei. Dar cum putem să ne dăm seama dacă ajutorul pe care îl oferim este cu adevărat un ajutor și nu o întreținere inconștientă a dependenței?”, ne spune Mariana Iridon, psiholog și coordonator al Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog.
Facilitare
„Aș aduce în discuție noțiunea de “FACILITARE” (întreținerea sau codependența) care se referă la oferirea unui ajutor neadecvat, prin scutirea celui drag de consecinţele faptelor sale iresponsabile. Noi întreținem dependența ori de câte ori ne asumăm responsabilitatea pentru lucruri pe care persoana consumatoare ar putea și ar trebui să le facă singură. Exemple sunt multe: oferirea banilor de buzunar, curățarea murdăriei sau stricăciunilor lăsate în urma consumului, a minți în locul său pentru a-i acoperi absențele de la școală sau muncă, ajutor pentru a-l scoate din problemele cu legea, a-i accepta minciunile și scuzele din nou și din nou, evitarea discuțiilor despre comportamentul său, din teama de a nu înrăutăți lucrurile, sunt doar câteva exemple care “întrețin” comportamentul de consum”.
Înțelegerea și vindecarea dependenței
„Așa că un prim pas ar fi să înțeleg, ca părinte, unde sunt, ce am făcut și ce nu am făcut, dar și să pot pune “adicția” în contextul relațiilor de familie și nu să o văd ca o responsabilitate individuală (să nu caut un “țap ispășitor”, să nu caut un singur vinovat, să nu arăt cu degetul).
Există două modalități esențiale pentru vindecarea dependenței : schimbarea mediului extern și modificarea celui intern, iar pentru asta mă întorc, de fiecare dată, la PĂLĂRIA FAMILIEI, despre care am mai vorbit, la motivele care duc un tânăr spre consumul de droguri.
De ce fac asta? Pentru că anumite studii aduc la lumină adevăruri dureroase. Cercetarea experiențelor adverse din copilărie a urmărit incidența a 10 categorii separate de circumstanțe dureroase apărute în copilărie : violența în familie, abuz, neglijență, divorțul părinților, moartea unui părinte, abuzul de alcool sau droguri în familie. Apoi aceste cifre au fost corelate cu abuzul de substanțe survenit mai târziu în viața subiecților. Pentru fiecare experiență adversă din copilărie riscul pentru un start timpuriu în ceea ce privește abuzul de substanțe a crescut de 2-4 ori. Subiecții care aveau 5 sau mai multe astfel de experiențe adverse au prezentat un risc de 10 ori mai mare decât cei fără astfel de experiențe”.
Să știu nu este suficient
„SĂ ȘTIU nu este întotodeauna suficient, mai ales când deja vorbim de consum de droguri, faptul că știu consecințele, efectele drogurilor nu ajută în procesul de recuperare. A ȘTI este despre A PREVENI. Atunci când vorbim despre recuperare este despre A FI PREZENT EMOȚIONAL, a fi alături și împreună cu acel tânăr în procesul de schimbare. Trebuie să refac ca părinte acele legături emoționale, este o muncă de ECHIPĂ , în care este necesară prezența întregii familii.
Această muncă poate fi facilitată și structurată de către un specialist. Atunci când merg spre un specialist ușurez suferința și împiedic deteriorarea relațiilor de familie”.
Adicția nu apare dintr-o dată
„Adicția nu apare dintr-o dată. Sunt, de-alungul timpului, diferite semne, semnale pe care poate le-am ignorat ca părinte, sau probabil nu am fost pregătit să le văd. Copacul adicției crește în ani de zile. Pănă ajunge mare copacul, până crengile și rădăcinile sunt viguroase și adânc înfipte, au trecut deja mulți ani. Copacul face “roade” la adolescență, de regulă, dar rădăcinile sunt de timpurii sădite, în familie. COMPORTAMENTELE, adică crengile, sunt ultimile care apar și sunt cele care se văd, dar uităm de GÂNDURI (trunchiul) și nu vedem EMOȚIILE (rădăcinile).
Așa cum copacul adicției crește în timp, și schimbarea cere timp, efort și instrumente potrivite. Nu ajută, “să tai copacul cu un topor”, adică să pedepsesc, să umilesc, să ameninț copilul, “să-i trag o bătaie”, pentru că în timp, chiar dacă am tăiat copacul, din aceleași rădăcini va crește la loc, un același tip de copac”.
„Trebuie să sap la radăcină, dar mai ales că trebuie să pun alte semințe”
„Am nevoie să știu ca părinte „că trebuie să sap la radăcină, că trebuie să-mi cumpăr o sapă, dar mai ales că trebuie să pun alte semințe”. Dacă voi pune alte seminte cu siguranță va crește un alt tip de copac. Rădăcinile adicției, rădăcinile copacului sunt acele emoții negative (tristețe, vinovăție, rușine, suferință, abuz, neglijență etc ) pe care le-am cultivat ca părinte. Acolo începe schimbarea, la rădăcină! Și tot acolo începe și prevenția, la rădăcină.
A ști ce să sădesc și cum să aleg semințele potrivite înseamnă a umple mereu rezervorul afectiv al copilului, înseamnă al oglindi în ceea ce face, ai valida emoțiile, a fi conectat cu nevoile lui, a da din când în când vocea critică mai încet, a ști că nu suntem niciodată mai puternici sau mai în siguranță ca atunci când avem certitudinea că suntem prețuiți și iubiți necondiționat de cei de lângă noi”.
Rolul prevenirii, al informării și al discuților timpurii
„Dar să nu uităm și rolul prevenirii, rolul informării și a unor discuții timpurii, pe care părintele le are cu copilul. Înaintea începerii unui demers de informare, prevenire, a unei discuții despre droguri sunt necesare stabilirea unei relații de încredere, siguranță, dacă nu facem asta, va fi doar o discuție, care va “trece repede” .
Atunci când există o puternică legătură emoțională și dragoste între copil și părintii săi, numim aceasta „atașament sigur”. Copilul știe că poate apela la părinții săi pentru confort și îngrijire în momente de tristețe, nesiguranță, primejdie, se simte legat emoțional de părinți și, prin urmare, în siguranță. Dacă acest lucru este ineficient, în cele din urmă copilul va înceta să caute îngrijire și confort la părinții săi, în schimb, se va retrage și va începe să găsească alte modalități de auto-reglare. Astfel, soluția adictivă poate găsi un teren fertil.
Să nu uităm, ca părinți, că opusul dependenței nu este abstinența, ci legătura cu alți oameni”.
Dicționar
Prevenire: evitarea unui rău prin măsuri luate la timp; preîntâmpinare;
Sursa foto Pixabay / Conmongt
Campania « Zilele antidrog. Spune nu ! » este realizată de