NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Cella Serghi, cea mai importantă scriitoare interbelică
Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. O româncă a inventat elixirul tinereții, alta a inspirat personajul Moneypenny din seria Bond. Știați asta? Că am avut o femeie super-spion în cel de-al Doilea Război Mondial? Sau că prima femeie neurochirurg din lume, ori prima femeie arhitect au fost românce. Lista e lungă, lungă. Noi ne-am propus să le aducem aproape de voi pe aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au schimbat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie. Astăzi vorbim despre Cella Serghi, cea mai importantă scriitoare interbelică.
Poate că mulți dintre noi nu recunoaștem, dar tuturor ne place o poveste de dragoste interesantă. Se poate spune că povestea de dragoste dintre Cella Serghi, cea mai importantă scriitoare interbelică din România, și Camil Petrescu este una dintre cele mai interesante povești de dragoste din istoria literaturii românești. Aflați în continuare cum s-au întâlnit cei doi și cum a luat naștere relația dintre ei.
S-a mutat la Brăila din cauza Primului Război Mondial
Cella Seghi, sau sub numele ei real Cella Marcoff, s-a născut pe data de 4 noiembrie 1907, în Constanța. Familia ei era una veche de dobrogeni cu origini bulgare, de acolo venind și numele Marcoff. Școala primară a început-o în Dobrogea. Totuși, din cauza Primului Război Mondial, Cella și familia ei au fost nevoiți să se mute la Brăila, ca mai apoi să se mute în București.
La București, Cella a urmat Facultatea de Drept unde, în anul 1931, a reușit să își ia licența. Deja din timpul studenției a lucrat ca și secretară pentru un avocat. În primul an de facultate, românca s-a căsătorit cu inginerul Alfio Seni, iar mai târziu cu judecătorul Ion Bogdan.
O perioadă, Cella a și profesat în domeniu, ea practicând avocatura. Acest lucru urma să o ajute la cunoașterea caracterelor și îmbogățirea gamei de personaje pentru viitoarele ei cărți. Tot în această perioadă, Cella a început să scrie reportaje și cronici pe care le trimitea, sub pseudonimul Gella Marin, ziarelor “Gazeta” și “Reporter”. Primul ei reportaj a fost intitulat “Weekend în Bucegi” și a avut mare succes. Astfel, în fața româncei s-a deschis o lume nouă, și anume lumea literaturii.
S-a cunoscut cu Camil Petrescu când încă nu era studentă
Cu siguranță ați auzit de Camil Petrescu, iar dacă nu, o să auziți în liceu. Știați că Cella și Camil au avut o frumoasă poveste de dragoste? Ba chiar mai mult, Cella a fost inspirația unor personaje din romanele lui Petrescu. Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată în vara anului 1927 la Ștrandul Kisseleff din București. Pe atunci, Cella abia își terminase studiile liceale. Prima lor întâlnire nu a avut un impact așa de mare. Scriitorul nu prea i-a acordat atenție.
După un an de zile, cei doi s-au întâlnit din nou, tot la ștrand. De data aceasta, Cella era deja studentă la Facultatea de Drept și era căsătorită cu Alfino Seni, pe care i l-a prezentat lui Camil. Scriitorul a profitat de ocazie și a început să se consulte cu Alfino asupra unor detalii tehnice din romanul la care lucra în acea perioadă. În acel moment, Cella s-a îndrăgostit nebunește de autor.
Dragostea o făcea să caute orice motiv pentru a sta în preajma scriitorului. Adesea, Cella îl aștepta dimineața pentru a-l conduce la Capșa, un cunoscut local din București, unde Camil Petrescu obișnuia să citească zilnic ziarele. ”Simţeam că abia aşteaptă să rămână singur să-şi răsfoiască ziarele. Totul îl interesa. Pe mine, doar el. Nu mă chema să intru, să stăm de vorbă. Despre ce am fi putut vorbi acolo în auzul, în văzul tuturor? Odată m-a întrebat, cu totul neaşteptat: «Când vii la mine?»”, a povestit scriitoarea.
Camil nu a cerut-o niciodată în căsătorie
Această relație a însemnat mult pentru Cella, chiar dacă părea că iubirea nu este reciprocă. Timpul petrecut alături de Camil Petrescu a făcut-o să își dorească serios să devină “doamna Petrescu”. Cu toate acestea, Camil nu a cerut-o niciodată în căsătorie, deși autoarea spunea că o privea cu dorință și iubire: „Camil mă privea uneori ca de pe alt ţărm, alteori parcă era gata să mă îmbrăţişeze. Într-o clipă mă tachina, începea să se joace cu mine, să mă chinuie şi să mă descompună ca pe o jucărie, ca să-mi cunoască toate rotiţele, să fie ale lui.”
Sentimentele Cellei erau așa de puternice încât până și soțul ei și-a dat seama de ele. Totuși, scriitorul și jurnalistul Mihail Sebastian a readus-o cu picioarele pe pământ explicându-i că o relație cu Camil Petrescu ar fi nepotrivită. Acesta i-a explicat că soția unui scriitor trebuie să fie supusă, ascultătoare, discretă, tăcută, retrasă, gospodină și care să nu îl întrerupă atunci când creează. După cum vă puteți imagina, Cella nu se identifica deloc cu această tipologie și nici nu își dorea să fie așa.
Chiar dacă era rece, indiferent și concentrat pe cariera sa, Camil îi trimitea Cellei bilețele pline de iubire atunci când nu se puteau vedea: „Doamnă, câte grade azi? Ceaiuri uşoare, multe, calde. Cuminte, frumoasă. Camil Petrescu”. În acea perioadă, Cella a și divorțat de soțul ei, chiar dacă nu mai credea în căsătoria cu scriitorul.
Prietenia cu Camil a dat naștere carierei literare a Cellei
Această prietenie a avut și un impact pozitiv asupra româncei. Ea a dat naștere carierei literare a Cellei și a prieteniilor literare cu Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu și Liviu Rebreanu. După debutul în ziarele “Gazeta” și “Reporter”, Cella a început să lucreze la romanul autobiografic “Pânza de păianjen” care este considerat unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste ale literaturii române. În acest roman, autoarea descrie Balcicul, străzile și orașele prin care eroina, Diana Slavu, trece, dar și copilăria săracă pe care a avut-o.
Aceasta urma să fie una dintre multele opere scrise de dobrogeancă. Printre operele ei se numără “Cad zidurile” (1950) care a devenit ulterior “Cartea Mironei” (1965), “Mirona” (1972), “Cântecul uzinei” (1950), “S-a dumirit și Moș Ilie” (1950), “Surorile. Nuvele” (1951), “Cantemiriștii” (1954), “Fetele lui Barotă” (1958) și “Pe firul de păianjen al memoriei” (1977).
Cel din urmă poate fi considerat cartea de vizită a scriitoarei. În “Pe firul de păianjen al memoriei” Cella a scris despre dragostea care a unit-o cu Camil Petrescu, despre prieteniile cu Mihail Sebastian, Liviu Rebreanu și Eugen Lovinescu, și despre cum a luat naștere cariera sa literară.
Camil Petrescu este cel care a determinat-o cel mai mult să scrie. Din această cauză îi și inspiră multe dintre personajele scriitoarei. La rândul ei, Cella a fost inspirația pentru personajul doamna T. din “Patul lui Procust” a lui Camil Petrescu. Scriitoarea s-a stins din viață pe data de 19 septembrie, 1992, la București. Datorită carierei impresionante de scriitor, criticii o consideră pe Cella Serghi drept cea mai importantă scriitoare interbelică.
Sursă foto: adevarul.ro, wikipedia.org, ziarulconstanta.ro