Ce este și cum funcționează un muzeu. Interviu cu managerul Muzeului Național al Banatului, Claudiu Ilaș
Despre muzee. Ce este și cum funcționează un muzeu, aflăm din interviul următor. Dennis Vainic are 7 ani și este elev în clasa I la „Wendy School” din Timișoara. Denis a avut multe curiozițăți despre muzee și s-a bucurat foarte mult când a aflat că poate fi jurnalist junior al publicației ȘTIRI PENTRU COPII. Interlocutorul lui este Claudiu Ilaș, managerul Muzeului Național al Banatului din Timișoara. Dacă sunteți curioși să aflați cum a decurs interviul veți afla în cele ce urmează, dar și pe de pe canalul YouTube ȘTIRI PENTRU COPII.
Ce este un muzeu
Dennis Vainic: Cum pot adulții să le explice copiilor ce este acela un muzeu?
Claudiu Ilaș: Părinții le pot spune copiilor că muzeul este locul în care pot vedea cum au trăit strămoșii nostri, ce au făcut ei, cum decurgea viața lor. La mai pot spune că aici pot vedea obiecte frumoase care merită păstrate și arătate copiilor, dar și celor mari. La muzeu pot să participe și la evenimente, de asemenea, nu doar la expoziții, pentru că noi am realizat și multe evenimente pentru copii.
Dennis Vainic: De ce s-au înființat muzeele?
Claudiu Ilaș: Muzeele au apărut datorită dorinței oamenilor de a vă arăta vouă, copiilor, dar și familiilor voastre și celor care nu aveau, colecții de obiecte și opere de artă din trecut. Pentru că, prima dată au apărut colecțiile private. Adică, oamenii care erau mai bogați își permiteau să cumpere diferite obiecte și aveau colecții personale de obiecte deosebite, vechi, scumpe. Între timp s-au gândit că nu este suficient să arate doar prietenilor aceste colecții. Adică tuturor celor care își doresc să le vadă. Așa au apărut muzeele publice. Unul dintre primele muzee publice este British Museum din Anglia.
Diferența dintre un muzeu național și unul normal
Dennis Vainic: Cu ce este diferit un muzeu național de unul „normal”?
Claudiu Ilaș: Muzeul Național este un muzeu care are colecții mai mari, mai deosebite. Este un muzeu cu o importanță mult mai mare pentru regiune sau pentru țară. Altfel spus, e un muzeu cu obiecte care nu se găsesc decât acolo. Un muzeu care are de arătat tuturor celor care vin să îl viziteze expoziții pe care nu le mai pot vedea niciunde altundeva. Astfel, el este și de o impotranță foarte mare pentru regiunea sau țara respectivă. Iar un muzeu județean, cum am fost și noi înainte (pentru că noi avem titlul de Muzeu Național al Banatului, adică „muzeul de interes național”, doar din 2016), e un muzeu mai micuț care are și el obiecte frumoase, dar nu atât de deosbite și nu foarte multe.
Ce obiecte se expun în muzeu
Dennis Vainic: Cum hotărâți ce obiecte se expun în muzeu?
Claudiu Ilaș Este o muncă de echipă. Lucrăm împreună cu specialiștii noștri, cu cercetătorii angajați în muzeu, cu muzeografii. Și, împreună, hotărâm ce expoziții ar fi mai interesante pentru voi, publicul nostru. Facem expoziții și pentru copii. Dar mai mult pentru adulți. Expozițiile se aleg și în funcție de elementele care au fost recente sau mai demult. Deci este o muncă de echipă și se face la propunerea muzeografilor dar și în funcție de ce obiecte avem în depozit.
Expoziții cu desene ale copiilor
Dennis Vainic: Dacă aducem desene și obiecte la muzeu le primiți?
Claudiu Ilaș: Dacă voi, copiii, vreți să faceți o expoziție la muzeu, faceți ceva desene la școală, sigur că da. După ce le veți da doamnei învățătoare le putem expune. Facem o expoziție doar a clasei voastre sau a școlii. Am mai făcut astfel de expoziții pentru copii. Și, de obicei, facem aceste expoziții în perioada Crăciunului cu o anumită temă. Sau de Paști sau de Ziua Copilului am avut expoziții cu picturi sau desene făcute de cei mici.
Restauratorul dă viață obiectelor
Dennis Vainic: Ce face un restaurator?
Claudiu Ilaș: Un restaurator putem spune că dă viață obiectelor din muzeu. El le repară, mai simplu spus. De cele mai multe ori, obiectele se scot din pământ și sunt stricate sau deteriorate din cauza condițiilor în care au stat. Ca să le putem expune ele se repară, se restaurează. Dacă primim o donație, la fel trebuie procedat, dacă obiectul respectiv nu este într-o stare foarte bună. Pur și simplu se reface ceea ce lipsește, se restaurează. Este foarte grea această muncă. Un restauratorar e un rol foarte important în orice muzeu. Chiar dacă o piesă este bună, în timp se poate să arate mai rău și atunci restauratorul intervine și o aranjaează astfel încât să fie frumoasă din nou.
Ce face muzeograful
Dennis Vainic: Ce face un muzeograf?
Claudiu Ilaș: Muzeograful este persoana care se ocupă de colecție, persoana care propune expoziții, persoana care vine tot timpul și vă face ghidaje, vă explică ce este în expoziție, persoana care poate propune ca voi să veniți și să aveți o activitate în muzeu. Muzeograful este unul dintre oamenii pe care muzeul se bazează foarte mult. Fără muzeografi noi nu am putea face expozițiile acestea frumoase și evenimentele. Pe lângă că fac expoziții, muzeografii fac și cercetare. Muzeografi sunt, de fapt, și arheologii care sapă pe șantierele arheologice.
Cea mai importantă descoperire
Dennis Vainic: Care este cea mai importantă descoperire pe care o aveți în muzeu?
Claudiu Ilaș: Avem multe descoperiri foarte importante și pentru țara noastră dar și pentru resul lumii. Una dintre cele mai importante descoperiri este Sanctuarul neolitic de la Parța. Acest are o vechime de aproximativ 6.000 de ani.
Noi avem foarte multe descoperiri importante. De exemplu, avem niște descoperiri foarte importante și foarte frumoase de la Cornești, care au fost făcute anul trecut.
Trebuie știut că avem foarte multe șantiere arheologice unde s-au găsit obiecte foarte frumoase și deosebite. Și vom face și expoziții pentru a le arăta. Dar specialiștii, și ai noștri și cei internaționali, spun că Sanctuarul neolitic de la Parța este una dintre cele mai impotante descoperiri pe care Muzeul Banatului de atunci le avea și pe care o deține și în continuare.
Cum ajunge un obiect o piesă de muzeu
Dennis Vainic: Cum ajunge un obiect o piesă de muzeu?
Claudiu Ilaș: Obiectele și piesele pot ajunge în mai multe feluri la noi în muzeu. De exemplu, prin descoperiri arheologice, după ce se sapă într-un șantier arheologic apar tot felul de obiecte și piese care se restaurează, după cum am spus. Alte obiecte provin din donații, iar altele prin achiziții, adică se cumpără obiecte valoroase și importante.
Dar cele mai multe ori, obiectele care au intrat la noi în colecție anul trecut au fost din donații. Ceea ce înseamnă că interesul oamenilor pentru muzeu este din ce în ce mai mare.
Cine hotărăște ce trebuie să fie în muzeu
Dennis Vainic: Sunt multe lucruri foarte frumoase în lume. Cine hotărăște ce trebuie să fie în muzeu?
Claudiu Ilaș: Fiecare muzeu are un anumit specific. De exemplu, Muzeul Național al Banatului este un muzeu care are și istorie și arheologie și știntele naturii.
De obicei muzeografii hotărăsc ce este mai important și ce ar trebui să intre în expozițiile muzeului. Sunt specialiști pe epoci și fiecare se ocupă de epoca pe care s-a axat în perioada în care a studiat meseria sa. Dar această decizie ține și de regiune, de țara unde sunt muzeele, în funcție și de aria geografică. Pentru că unele lucruri sunt mai importante pentru noi față de altele care sunt mai importante pentru un muzeu, de exemplu, din altă țară. Dar cei care se ocupă și decid sunt muzeografii și cercetătorii.
De ce nu avem voie să facem fotografii în muzeu
Dennis Vainic: De ce nu se pot face poze și filmări în muzeu?
Claudiu Ilaș: În unele muzee, pentru a nu deteriora obiectele, mai exact picturile, s-a decis să nu se permita fotografierea lor. Mai ales cu acel blitz, lumina care se declanșează în momentul fotografierii în zone mai întunecate, și care poate deteriora pigmentul dintr-o pictură. Sau pur și simpu pentru că muzeul respectiv preferă să vină vizitatorii să vadă direct acele obiecte nu să le vadă într-o poză. Cam de aceea nu permit fotografierea.
Dar, în ultima vreme, sunt tot mai puține muzee cu această restricție. Majoritatea muzeelor lasă lumea să fotografieze. Unele muzee cer însă și o taxă pentru a fi fotografiat un anume obiect.
Cum era viața în trecut
Dennis Vainic: Ne puteți povesti cum era viața în trecut? Pe ce dormeau stramoșii noștri?
Claudiu Ilaș: Viața în trecut era mult mai simplă și mai grea pentru că oamenii nu aveau posibilitatea să își cumpere de la magazin mâncarea, de exemplu. Ca să aibă ce mânca, ei trebuiau să vâneze. Nu aveau materiale pentru a-și construi locuințele și construiau unele din lemn, din nuiele, pe care, de asemenea, trebuiau să și le procure singuri.
Dar strămoșii noștri, față de noi, cred că erau mult mai relaxați. Noi avem acum probleme cu acest stres din cauza vieții care s-a modificat foarte mult. Chiar dacă ne este mai ușor să mâncăm și să cumpărăm mâncare, ei erau mult mai fericiți pentru că nu erau expuși la atâtea informații false, cu atâtea răutăți, nu aveau nevoia de a-și cumpăra tot felul de lucruri, tot mai multe și tot mai neimportante. Ei trăiau mai simplu, singura lor grijă era să aibă ce să mănânce și o locuință și cam atât.
De ce erau strămoșii noștri mai puternici
Dennis Vainic: Cum erau strămoșii noștri atât de puternici dacă nu existau greutăți ca acum?
Claudiu Ilaș: Nu existau greutăți ca acum, dar oamenii, înainte vreme, se foloseau doar de forța fizică pentru a construi o locuință sau pentru a vâna, de exemplu. Drept urmare, au ajuns să fie foarte puternici, alfel nu reușeau să vâneze; nu trăiau foarte mult pentru că strămoșii noștri trebuiau să se ferească și de animalele sălbatice periculoase.
Dicționar
Șantier: proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice;
Arheologie: știință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate.;
Acest interviu este publicat în cadrul campaniei “Micii jurnaliști, în dialog cu marii oameni de cultură din Timiș, pe www.ştiripentrucopii.com” – acțiune cofinanțată de Consiliul Județean Timiș.