Interviu cu Sorin Nicodim, unul dintre cei mai iubiți pictori din Banat. O poveste de suflet!
Amalia Păscuţă, micul nostru jurnalist de astăzi este elevă în clasa a-V-a la Colegiul Național Bănățean din Timișoara. Amalia a vrut să învețe lucruri noi despre artă, iar Sorin Nicodim, unul dintre cei mai iubiți pictori din Banat a fost persoana potrivită pentru a-i răspunde la toate întrebările. Ce a descoperit micul nostru reporter? Aflați într-un interviu exclusiv oferit publicației ȘTIRI PENTRU COPII.
Să fii copil este un lucru incredibil deoarece ești curios să înveți orice. O pictură misterioasă își dezvăluie secretele dacă vorbești cu artistul care “i-a dat viață pe pânză”. Ai emoții? Este absolut normal să te simți așa când ai în față un om premiat în multe țări europene, care are o meserie de care este ”îndrăgostit ca în prima zi”. Artistul te va încuraja să reușești. Așa s-a creat legătura dintre intervievat și mic reporter în acest material. Discuția dintre Sorin și Amalia a devenit tot mai profundă pe măsură ce eleva punea întrebări.
Despre ce înseamnă artist vizual
Amalia Păscuţă: Cum vă place să fiți numit? Pictor sau artist vizual?
Sorin Nicodim: Depinde, uneori pictor, alteori artist vizual, dar cred că artist vizual este mai potrivit pentru mine.
Amalia Păscuţă: Ce este acela un artist vizual?
Sorin Nicodim: Este de fapt un om care folosește diferite tehnici plastice. El nu face doar pictură, face fotografie, film, video și sculptură. El poate să facă mozaic, tapițerie. De exemplu, eu am terminat o secție unde am făcut tapițerie la facultate.
Amalia Păscuţă: Dacă ar fi să-l descrieți pe Sorin Nicodim ca pe un personaj, ce ați spune despre el?
Sorin Nicodim: Ar fi foarte greu să mă descriu pe mine. Ar trebui să spun că iubesc foarte mult această meserie de când eram mic, de la 6-7 ani până acum și o profesez în continuare.
Copilărie de artist
Amalia Păscuță: Cum erați în copilărie?
Sorin Nicodim: În copilărie mergeam cu tatăl meu pe dealurile din împrejurimea râului Trotuş, în zona Moldovei, în orașul Târgu Ocna și urmăream scorburi care îmi inspirau diferite elemente. Spre exemplu oameni sau păsări. Deci vedeam în fiecare scorbură sau bucată de lemn din pădure diferite personaje, diferite vietăți. Țin minte seara când adormeam că mă uitam pe perete și lumina de afară crea niște umbre. Mie îmi plăceau enorm acele umbre, iar la un moment dat m-am apucat să pictez și eu niște umbre.
Amalia Păscuţă: Când ați avut primul contact cu arta? De la ce vârstă ați început să pictați?
Sorin Nicodim: Cred că de la 5-6 ani, așa. Îmi aduc aminte că am plâns într-o iarnă când tata s-a dus într-o inspecție pe Valea Trotușului și am vrut să merg și eu pentru a face peisaj, dar tata mi-a spus ”Cum să faci? E frig afară! E iarnă!”. Așa că am plâns atunci în hohote. Țin minte că mama mi-a tăiat mănușile la degete pentru a putea ține creionul în mână. Pentru mine nu era o problemă că afară era frig, ger, zăpadă. Eu stăteam cu mânuța și încercam să desenez niște brazi, dar toate aceste lucruri au fost cultivate de tatăl meu. Mergeam cu el în natură, luam peisaje și am învățat cum să măsor. Știam de cuvântul proporție. Spre exemplu, estimam de câte ori intră o casă într-un copac. Nu faci casa atâta și copacul atât (gesticulează folosind mâna).
Arta sau o meserie cu bani mulți
Amalia Păscuţă: Ați fost susținut de familie la început? Sau v-au spus să alegeți o meserie care aduce bani?
Sorin Nicodim: Nu, ei nu s-au gândit la așa ceva. În primul rând au văzut că îmi place. Eu când eram mic am ales de pe tavă un creion, i-ar părinților le-a plăcut și mi-au cultivat talentul pe care îl aveam nativ, genetic. În clasa a-II-a m-au dat unui profesor de pictură care era mult mai în vârstă decât mine. Am început să pictez în ulei cu dânsul. Când se termina școala sau orice altceva ei îmi făceau un cadou. Cadoul știi ce era? Un album de artă deoarece îmi cultivau pasiunea. M-au ajutat și mult mai târziu! M-au ajutat la întins pânzele și la preparat cartoane. Țin minte și acum cum făceam preparatul cartonului deoarece este ca și pielea. Pe carton nu poți picta direct. El trebuie preparat deoarece suge culoarea.
Expoziții și inspirație
Amalia Păscuţă: Ați avut atât de multe expoziții. Care este lucrarea dumneavoastră de suflet?
Sorin Nicodim: Nu pot să spun că am o lucrare de succes. Sunt mult mai multe lucruri care m-au marcat în viață. Pot să spun care este una dintre primele mele lucrări. Când am fost la București în atelierul unchiului meu, fratele tatei și renumitul pictor Ion Nicodim am văzut o tipsie cu căpșuni și m-am apucat să fac acele căpșuni. Îmi amintesc că am început pe loc să le desenez și să le pictez. Le am și acum pentru că tata mi-a păstrat tot ce am făcut, toate lucrările chiar și cele mai mici desene le-a păstrat. Au fost și niște expoziții cu ele la Casa de Cultură de la Târgu Ocna. Cred că am avut în copilărie acolo 15 expoziții. Toată lumea se uita și se minuna când le vedea. Părinții m-au încurajat foarte mult.
Amalia Păscuţă: Cum vă vine inspirația?
Sorin Nicodim: Inspirația? Enescu spunea că inspirația este 1%, iar restul de 99% este muncă și joacă. Când îți place ce faci este ca un joc. Inspirația este un fel de joc.
Schița și importanța ei
Amalia Păscuţă: Cât durează pictatul unui tablou? Ce tehnică folosiți? De unde vă procurați materialele pentru pictură?
Sorin Nicodim: Durează mult să faci un studiu. Asta înseamnă că te pregătești ca la școală începând din clasa a-II-a, a-III-a, a-V-a sau mai târziu. Un studiu nu se face în cinci minute ca o schiță. Cum spuneam și mai devreme. Te inspiră o idee și îți faci o schiță, dar studiul durează două, trei ore, poate. Este ca la pian când începi să studiezi melodia după note. Pictatul îți dezvoltă mult mai multe lucruri decât simplul joc pe tabletă.
Amalia Păscuţă: Faceți schițe înainte sau pictați direct?
Sorin Nicodim: La început îți faci un desen, dar uneori poți să ai desenul în minte, iar dacă ai trecut prin studiu și multă muncă, poți direct să lucrezi. Este ca la o casă, structura ei: temelia și zidurile. Nu poți face o casă fără zid și temelie, nu? Devine o casă doar în imaginație, nu și concret. Așa e la pictură.
Amalia Păscuţă: Ați expus atât în țară, cât și în străinătate. Unde vă simțiți mai apreciat?
Sorin Nicodim: Bineînțeles că în țară. Pentru a fi internațional trebuie să fii în primul rând recunoscut național și de colegii tăi de profesie. Este foarte important.
Artist pe pânză și în bucătărie
Amalia Păscuţă: Ce altceva vă mai place să faceți?
Sorin Nicodim: Îmi place foarte mult să gătesc. Uneori îmi spun că poate eram un bucătar mai bun decât pictor. Îmi place să fac sarmale. Le fac într-un vas din acela de ceramică, de pământ. Clădesc sarmalele frumos: un rând cu frunze de viță apoi unul cu frunze de varză și tot așa. Parcă le simt gustul deja. Dulciuri nu mă pricep să fac. Am încercat de câteva ori, dar nu am reușit. În schimb sunt alte lucruri care îmi ies perfect.
Amalia Păscuţă: Cum ar arăta un tablou cu un fel de mâncare preferat?
Sorin Nicodim: Nu știu pentru că nu am pictat până acum. Chiar mi-ai dat o idee. Pot încerca să pictez lucruri pe care le gătesc. Eu fac o musaca extraordinară, fără carne. Pun doar ceapă, roșii mari cărnoase, mărar, pătrunjel cimbru, bineînțeles că pun și vinetele. Acestea sunt nelipsite și pun strat cu strat și iese ca un fel de mozaic. E fain!
Mesaj pentru cititori Amalia Păscuţă: Ce mesaj le transmiteți cititorilor de la ȘTIRI PENTRU COPII?
Sorin Nicodim: Le spun să se joace și să încerce laturile acestea care țin de spirit și de suflet: muzică, pictură, dans, orice. Sunt foarte importante deoarece implică și cunoștințe, dar și simțul proporției sau simțul tactil. Aceste lucruri ne ajută să devenim oameni maturi cu dragoste și sensibilitate față de aproapele nostru. Ceea ce este foarte important.
Dicționar:
Tipsie: tavă
Acest interviu este publicat în cadrul campaniei “Micii jurnaliști, în dialog cu marii oameni de cultură din Timiș, pe www.stiripentrucopii.com” – acțiune cofinanțată de Consiliul Județean Timiș.
Campania a debutat în luna iulie și va continua până la sfârșitul anului. Colaboratorii noștri, jurnaliștii juniori, sunt tineri și copii în vârstă de până la 18 ani din județul Timiș. Vă invităm să vă alăturați campaniei.
Copiii și tinerii interesați să colaboreze cu ȘTIRI PENTRU COPII sunt invitați să ne scrie la stiri@stiripentrucopii.com. Ei vor fi inițiați în tainele jurnalismului și vor intra în contact cu oameni fascinanți și o lume minunată, cea a culturii!