Mottephobia este frica de molii și se aseamănă cu lepidopterophobia, frica de fluturi. Denumirea provine de la cuvântul de origine germană „motte”, care înseamnă „molie” și de la grecescul „phobos”, care înseamnă frică.
Frica de molii se încadrează în categoria fobiilor specifice legate de animale. Este o tulburare de anxietate care nu este la fel de frecventă ca arachnofobia, frica de păianjeni, dar este relativ răspândită. În general, moliile sunt considerate destul de frumoase de către iubitorii de insecte. De asemenea, aceste mici insecte sunt inofensive și nu le fac rău oamenilor în mod direct. Indirect însă, pot fi de-a dreptul insuportabile. Atunci când ai molii în casă nu este deloc plăcut. Asta fiindcă nu sunt niște musafiri drăguți și fac numai prostii. Poate ați auzit-o și voi vreodată pe bunica sau pe mama plângându-se că i-au mâncat moliile hainele. Ei bine, chiar dacă pare ciudat, este cât se poate de adevărat. Moliile iubesc mâncarea și textilele, în funcție de tipul de specie din care provin. Ce este însă interesant este faptul că deranjul îl fac puii de molie, nu neapărat adulții.
La fel ca la majoritatea fobiilor, cauza poate fi un eveniment neplăcut din copilărie. Spre exemplu, dacă cel mic a dat de o molie în dulap și s-a speriat, acest episod îi poate rămâne întipărit în minte. De asemenea, oamenii se pot speria și de mișcările aripilor care sunt catalogate adesea ca fiind înfricoșătoare.
Simptome și tratament
Printre simptomele pe care le prezintă o persoană cu frică de molii avem: bătăi rapide ale inimii, gură uscată, nivel ridicat de stres și anxietate, tremurat, țipăt, plâns isteric etc. Fobicii încearcă să evite pe cât posibil situațiile în care s-ar putea întâlni cu molii. Dacă chiar se întâlnesc cu una, și nu au o fobie intensă față de ea, o vor urmări cu atenție pentru a se asigura că nu se apropie de ei.
Partea bună este că frica de molii poate fi tratată. Tot ce trebuie să facă cineva care se confruntă cu această problemă este să meargă la un specialist. În funcție de cauza fobiei se va stabili cea mai potrivită metodă de tratament. Printre acestea se numără desensibilizarea treptată, hipnoterapia sau realitatea virtuală.