NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Alexandra Cantacuzino, fondatoarea primului partid politic feminist românesc
Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. O româncă a inventat elixirul tinereții, alta a inspirat personajul Moneypenny din seria Bond. Știați asta? Că am avut o femeie super-spion în cel de-al Doilea Război Mondial? Sau că prima femeie neurochirurg din lume, ori prima femeie arhitect au fost românce. Lista e lungă, lungă. Noi ne-am propus să le aducem aproape de voi pe aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au schimbat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie. Astăzi vorbim despre Alexandrina Cantacuzino, fondatoarea primului partid politic feminist românesc.
După cum am mai spus și în celelalte articole, drepturile femeilor la începutul secolului XX erau aproape inexistente. Ideea unui partid feminist românesc părea ceva science-fiction. Totuși, au existat persoane care s-au luptat pentru schimbare și au ajutat la evoluția societății pentru a ajunge unde este astăzi. Probabil cea mai importantă persoană din acea perioadă a fost Alexandra Cantacuzino, fondatoarea primului partid politic feminist românesc.
A fost școlită în Franța
Alexandrina Cantacuzino s-a născut pe data de 20 septembrie 1876, în comuna Ciocănești, județul Ilfov (astăzi acest sat se află în județul Dâmbovița). Tatăl ei era Theodor Pallady, un ofițer de carieră care provenea dintr-o familie boierească din Moldova, iar mama ei era Alexandrina Krețulescu, membra unei familii boierești din Valahia.
Pe când Alexandrina Cantacuzino avea 5 ani, mama ei s-a stins din viață. Din această cauză românca a fost trimisă la studii în Franța unde a fost adoptată de mătușa sa, Eliza Ghica. În anul 1899, după moartea Elizei Ghica, Alexandrina s-a întors la București unde s-a căsătorit cu viitorul politician Grigore Gheorghe Cantacuzino. Cu acesta urma să aibă, între anii 1900 – 1905, trei fii.
Primele organizații feministe din România
Această căsătorie a introdus-o pe Alexandrina în viața politică românească și i-a oferit ajutorul financiar pentru a-și urma idealurile. Printre primele sale proiecte se numără înființarea Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române (SONFR) în anul 1910. Organizația era formată din femei din familii importante ale societății românești de la începutul secolului XX. Principalul motiv al fondării SONFR era lipsa educației corespunzătoare pentru femeile din România. În acea perioadă, femeile erau nevoite să părăsească țara pentru a putea primi o educație, lucru care nu era accesibil oricui. Cu ajutorul sprijinului constant al Bisericii Ortodoxe Române, SONFR a creat filiale și școli în toate orașele importante din România, contribuind la ridicarea nivelului de pregătire școlară a fetelor.
Un alt proiect la care Alexandrina Cantacuzino a contribuit a fost Consiliul Național al Femeilor din România (CNFR) care a fost înființat în anul 1921. Scopul acestui consiliu era de a stabili legături între toate organizațiile și persoanele de cultură feministe românești. Alături de Alexandrina, din comitetul CNFR mai făceau parte Calypso Botez, Zoe Romniceanu, Alexandrina Floru, Elena Odobescu, Ella Negruzzi, Paximede Ghelmeceanu și multe altele.
Fondatoarea primului partid politic feminist românesc și apogeul carierei
CNFR a contribuit, precum SONFR, la ridicarea calității vieții atât pentru femei cât și pentru copii. În anul 1923 a fost înființată Școala Horticolă și de Fermiere din București. Această școală avea ca scop educarea fiicelor oamenilor invalizi sau chiar orfani de război. De asemenea, a fost creată Casa Femeii care își propunea să ofere ajutor material, fizic, moral și social mamelor și copiilor. Casa Femeii era dotată cu serviciu de asistență fizică și juridică pentru femei, o bibliotecă și o sală de conferințe. Ba chiar, în anul 1933 a fost inaugurat Căminul Casei Femeii. Acolo, femeile puteau primi cazare în schimbul unei sume mici de bani.
Pe lângă numărul mare de organizații feministe, Alexandrina a ajuns să-și răspândească ideile și în lumea politică din România. Astfel, în anul 1929 a fondat Gruparea Națională a Femeilor Române (GFR). Acesta a fost primul partid politic feminist din România. Era un pas imens în lupta femeilor pentru drepturi egale cu bărbații. Precum celelalte organizații ale Alexandrinei, partidul își propunea educarea femeilor și pregătirea lor pentru viața politică.
Pe plan internațional, Alexandrina Cantacuzino are realizări impresionante. În anul 1925, ca urmare a afilierii Consiliului Național al Femeilor din România la cel internațional, românca alături de alte femei din partid au participat la Congresul de la Washington. Acolo a fost aleasă vicepreședintele Consiliului Internațional.
Un alt succes internațional a fost crearea Micii Antante a Femeilor. Această organizație a fost înființată la București în anul 1923 și era formată din asociații feministe din România, Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia și Grecia. Mica Antantă își propunea colaborarea dintre țări în chestiuni ce priveau statutul femeii. Printre temele abordate de organizație se numărau problema tinerelor mame, apariția femeii noi, responsabilizarea părinților față de copii și multe altele.
Alexandrina a început să fie văzută prost de celelalte feministe
Se poate spune că în acest punct al vieții, Alexandrina și-a atins apogeul carierei. În anul 1930, lucrurile urmau să ia o întorsătură nefericită pentru tot ce a clădit Alexandrina. Datorită venirii lui Carol al II-lea la putere și a faptului că regimul politic s-a schimbat complet din unul liberal în unul autoritar, în cadrul CNFR au avut loc certuri interne. Mai multe membre, printre care Calypso Botez, au demisionat în urma faptului că Alexandrina a ajuns președintele CNFR. Tot în această perioadă, Grigore Gheorghe Cantacuzino s-a stins din viață, lăsând-o pe protagonista articolului văduvă.
Ca președinte, Alexandrina a făcut niște modificări care au înfuriat feministele din acele vremuri. Aceasta a interzis femeilor să se înscrie în politica de partid, dar nu le-a interzis să candideze la alegerile locale. De asemenea, în anul 1937, în cadrul unei întâlniri la Cluj, ea a dorit interzicerea căsătoriei dintre străini și români. O altă inițiativă a fost interzicerea dreptului de vot al bărbaților fără educație. Pe scurt, Alexandrina se transforma, încet-încet, într-o persoană politică fascistă, extrem naționalistă, complet contrariul a ce a clădit până în acel punct al vieții.
Finalul carierei și sfârșitul vieții
Mișcarea feministă din România urma să primească încă o lovitură în anul 1938. Carol al II-lea a interzis activitatea Grupării Feministe din România, Alexandrina Cantacuzino, căzând complet în dizgrația feministelor din România. Unul dintre motivele principale ale acestei decizii a fost faptul că România se pregătea de cel de-Al Doilea Război Mondial iar feminismul nu era o prioritate.
Alexandrina a murit în septembrie, octombrie sau noiembrie 1944. Acest lucru s-a întâmplat la puțin timp după arestarea lui Antonescu. Unii istorici susțin că ar fi fost o sinucidere din cauza fricii de a fi închisă de regimul comunist ce urma să se instaureze. Alții sunt de părere că motivul a fost unul mai simplu, adică bătrânețea.
Deși pe finalul vieții mulți ar crede că Alexandrina a luat-o pe un drum greșit, nimeni nu poate să conteste importanța pe care a avut-o în lupta pentru emanciparea femeilor. Alexandrina Cantacuzino este considerată de istorici drept cea mai importantă personalitate politică feminină din perioada interbelică.
Sursa foto: Historia.ro