Ziua Antidrog. Astăzi despre canabis. Este cel mai frecvent drog ilicit utilizat în lume şi mult mai periculos decât cred majoritatea consumatorilor. Periculozitatea lui şi faptul că a crescut numărul utilizatorilor şi a scăzut vârsta la care se începe consumul reprezintă un semnal important de alarmă.
Canabisul este o plantă înaltă de aproape un metru, sau chiar mai mult, care seamănă cu cânepa industrială, plantă cu care, de altfel se și înrudește.
Canabisul conţine mai mult de 400 de substanţe, dar principalul stimulant al creierului este substanţa THC (delta 9-tetratahydrocannabinol). Puterea de acţiune a drogului este determinată de concentraţia de THC care variază în funcţie de mai mulţi factori ca soiul plantei, climat, sol, timpul de recoltare.
CBD și THC sunt două molecule care se găsesc în plantele de canabis printre sute de altele. Și ambele fac parte din pachetul de canabinoizi. CBD înseamnă concret „canabidiol” și se găsește în principal în compoziția chimică a Cannabis Sativa (cânepă). THC reprezintă „Tetrahidrocannabidiol” și este principalul compus psihoactiv găsit în canabis. THC si CBD sunt ambele substanțe canabinacee. La prima vedere, cel puțin din punct de vedere chimic, CBD și THC par a fi identice. Atunci, ce atât de special la CBD de are aceste diferențe fata de THC?
Răspunsul stă în structura moleculara a celor două substanțe. Un singur atom poziționat diferit în structura moleculara face ca THC sa aibă un efect psihotrop, în timp ce CBD nu. Diferența principală e ca THC îți oferă acel „high” (efectul psihotrop), în timp ce CBD nu are efecte psihotrope.
Culturile actuale au ajuns să producă plante cu un procent de 4 – 7 ori mai mare de THC decât aveau culturile din anii ’75. Producătorii au avut interesul să vină în întâmpinarea consumatorilor care își doreau ca drogul să devina din ce în ce mai puternic și astfel, au crescut concentrația de THC. În eșantioanele studiate s-a observat că această componentă a crescut constant în ultimele decenii, ajungând în prezent, de la sub 10%, la 50% și chiar 80%. Astfel, marijuana consumata astăzi a devenit nu doar mai puternica ca efect, ci și mai adictivă, adică riscul de a induce dependența a crescut foarte mult.
În funcție de persoană sau de situație, poate fi stimulant, depresor sau halucinogen. Canabisul este produs sub mai multe forme: marijuana (amestec de frunze, tulpină, semințe), hașiș (rășină obținută din mărunțirea plantei, care seamănă cu plastilina) sau ulei.
Durata efectului depinde de doză, toleranță, reacții individuale și modalitatea de consum: prin fumare, efectul maxim apare în 15 – 30 minute și durează 1 – 2 ore; prin ingerare, efectul maxim apare în 2 – 4 ore și durează 4 – 8 ore. La fumarea canabisului, substanța THC este absorbita cu repeziciune din plămâni în sânge, iar apoi transmisă către creier și celelalte organe ale corpului. Când canabisul este consumat ca ingredient în alimente sau în băutură, substanța este absorbită mai încet.
Efectele cel mai frecvent observate sunt reprezentate de o senzație de relaxare și euforie moderata (asemănătoare celei induse de alcool), însoțită de tulburări de gândire și concentrare, de percepție și ale funcțiilor psihomotorii. Efectele apar imediat după ce marijuana ajunge la nivel cerebral au o durată de 1 – 3 ore.
După câteva minute de la inhalarea fumului, crește ritmul cardiac, apare relaxarea bronhiiilor și dilatarea vaselor la nivel ocular cu efectul de “ochi roșii”. În cazul ingestiei latența efectelor este de 30 de minute. Le putem împărți în efecte fiziologice și efecte psihologice, dar împărțirea lor în ”pozitive” / negative este mult mai concludentă, pentru că unele, cele pozitive le dorim, altele sunt nedorite, dar vin la pachet .
Mitul potrivit căruia canabisul este un tratament miracol pentru o sumedenie de afecțiuni este adesea însoțit de ideea că el nu are efecte adverse și că nu creează dependență. Nimic mai fals!
Există o multitudine de studii științifice care documentează efectele negative pe care canabisul le poate avea asupra sănătății. Riscurile asociate consumului de substanţe derivate din canabis se explică atât prin caracteristicile substanţei active, THC, cât şi faptul că principala modalitate de consum este fumatul.
Consecințe medicale
Consecințe psihologice
THC este solubil mai ales în ulei, de aceea are tendinţa de a se concentra în ţesuturile grase ale organismului, aşa cum este creierul. Are o viaţă medie de o săptămână, prin urmare la şapte zile de la consumare, se menţine un procentaj neeliminat de 50% de principiu activ, fapt ce favorizează acumularea atunci când consumul este regulat. Drept consecinţă a acestui proces, sunt câteva riscuri ce trebuie luate în considerare:
Consecințe juridice
Canabisul este o plantă ilegală în majoritatea ţărilor lumii. Consumul de canabis este interzis în România, prin lege. Planta, rășina și uleiul de canabis sunt înregistrate ca substanțe de risc în Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc confom legii.
Dependenţa fizică de substanţele active din canabis nu a putut fi demonstrată până în prezent. Persoanele dependente de canabis care încearcă să întrerupă consumul manifestă simptome de sevraj. Toate aceste simptome îngreunează abstinența. Sevrajul în cazul consumului de haşiş se caracterizează prin sănătate precară, slăbiciune generală, senzaţii neplăcute în oase, în muşchi, dereglări ale somnului, pierderea poftei de mâncare, scadere sau creștere în greutate, tulburari de digestie, crampe, stări de rău după mese, agitație, anxietate, depresie, pofte, tremur, căscat, inapetenţă, perplexitate.
Simptomele de bază ale sevrajului sunt deprimarea, o stare de spirit răutăcios cu labilitate emoţională, izbucniri afective şi atracţie irezistibilă pentru drog.
Durata sevrajului este de la 3 – 14 zile până la o lună.
Chestiunea dependenţei psihice este dificil de apreciat şi depinde de definiţia termenului. Tiparele comportamentale ce apar în prezent în urma consumului de canabis corespund definiţiei de “drug dependence” (dependenţă de droguri) formulată de Organizația Mondială a Sănătății: “Dependenţa psihică şi / sau fizică a unui individ de un drog, consumat periodic sau continuu”.
Dependenţa psihică faţă de canabis comparativ cu opiaceele se dezvoltă mai lent, dar mai rapid decât faţă de alcool.
Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiș este structura teritorială a Agenției Naționale Antidrog– instituţie naţională cu rol de coordonator în domeniul politicilor antidrog.
Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiș oferă: servicii de prevenire a consumului de droguri; evaluarea şi analiza situaţiilor problematice cauzate de consumul de substanţe psihoactive; consiliere pentru identificarea celor mai eficiente soluţii de intervenţie preventivă; informare şi educare copii, adolescenţi şi tineri dar și părinți; informare şi educare adulţi implicaţi în procesul educativ; servicii de asistență medicală, psihologică și socială; consiliere, evaluare și management de caz pentru consumatorii de droguri (alcool şi tutun) dar și pentru aparţinătorii acestora.
Adresă: Piaţa Libertății nr.1, Timișoara,
Telefon : 0256/432351;
E-mail: cpeca.timis@ana.gov.ro