NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie
Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. O româncă a inventat elixirul tinereții, alta a inspirat personajul Moneypenny din seria Bond. Știați asta? Că am avut o femeie super-spion în cel de-al Doilea Război Mondial? Sau că prima femeie neurochirurg din lume, ori prima femeie arhitect au fost românce. Lista e lungă, lungă. Noi ne-am propus să le aducem aproape de voi pe aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au schimbat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie. Astăzi vom vorbi despre Alice Voinescu, prima femeie doctor în filozofie din România.
După cum probabil știți, prima jumătate a secolului XX a fost una foarte tulburentă și măcinată de război și regimuri oprimante. Mulți intelectuali români au avut de suferit atât din cauza războilui cât și din cauza instaurării regimului comunist. Printre aceștia se numără și Alice Voinescu, protagonista acestui articol, care a fost prima femeie doctor în filozofie din România.
La șase ani putea să citească în limbile română, germană și franceză
Povestea lui Alice Voinescu începe în data de 10 februarie 1885, atunci când s-a născut la Drobeta-Turnu Severin. Tatăl ei a fost Sterie Steriadi, un avocat de renume din Turnu Severin care a obținut un doctorat la Paris. De tânără, Alice a dat semne de o inteligență uluitoare. La doar 6 ani știa deja să citească atât în limba română cât și în germană și franceză.
Studiile superioare le-a finalizat la Facultatea de Litere și Filozofie. Conducătorul ei de licență a fost chiar Titu Maiorescu, despre care ați auzit cu siguranță la școală. Impresionat de inteligența lui Alice, Titu Maiorescu i-a convins pe părinții ei să o lase să plece să studieze în Germania și Franța. Acolo, românca urma să se pregatească pentru doctorat. Într-un final, după mulți ani de studiu, în anul 1913 și-a susținut lucrarea de doctorat la Sorbona, cea mai prestigioasă universitate din Paris. Astfel, românca a devenit prima femeie din România cu un titlu de doctor în filozofie.
Alice a preferat să se întoarcă în țara sa natală
În urma acestei reușite, un număr mare de universități de renume, atât din Europa cât și din S.U.A., i-au oferit lui Alice poziția de profesor de filizofie. Aceasta le-a refuzat, însă, preferând să se întoarcă în țara sa natală, România. Aici s-a lovit de primul zid din cariera sa. Posturile de profesor universitar de filozofie din România erau rezervate exclusiv bărbaților. Astfel Alice a fost nevoită să își schimbe domeniul și să se concentreze pe estetică și istoria teatrului, devenind profesor titular la Conservatorul de Artă Dramatică din București. În acest timp a scris despre cei mai mari dramaturgi din vremea respectivă (Franz Wedekind, Luigi Pirandello, George Bernard Shaw și Jean Claudel). Pe lângă asta a mai suținut și diferite conferințe și emisiuni radiofonice despre teatru.
A stat 19 luni la închisoare ca mai apoi să fie exilată
Povestea ei avea să ia o întorsătură tristă în anul 1948 atunci când comuniștii l-au făcut pe regele Mihai să părăsească tronul pentru a prelua puterea. Alice a fost acuzată de faptul că îl susținea pe regele Mihai și că era împotriva regimului comunist. Din această cauza a fost inițial pensionată cu forța iar în anul 1951 a fost trimisă la închisoare. Filozoafa a petrecut 19 luni după gratiile închisorilor Ghencea și Jilava, ca mai apoi să fie exilată în satul Costești din județul Iași. În Costești, Alice locuia într-o casă derăpănată unde toamna și iarna erau un chin. Pe lângă asta, românca nu avea voie să interacționeze cu alți oameni. Îi era interzisă până și participarea la slujba de duminică de la biserică.
Lucrurile aveau să ia sfârșit atunci când prietenii ei Petru Groza, Mihail Jora și Tudor Vianu au convins conducerea partidului să o aducă înapoi în București și să îi ofere o pensie mică pentru a putea supraviețuii. Astfel, în anul 1954, Alice s-a întors în Capitală unde a fost nevoită să traducă texte din limba germană și limba engleză, ca să se întrețină.
Alice Voinescu s-a stins din viață pe data de 4 iunie, 1961. În onoarea ei, criticul Dan Grigorescu a publicat în anii ’80 o serie de volume despre estetica și istoria teatrului semnate de Alice Voiculescu. De asemenea, în anul 1989 a fost publicat “Jurnalul”, cartea la care Alice a început să lucreze deja din anul 1929, la sugestia scriitorului francez Roger Martin du Gard. Această carte este considerată o lucrare cu o valoare literară și documentară excepțională de către criticii contemporani.
Sursă foto: wikipedia.org, historia.ro, unitischimba.ro