Scrisoare deschisă către ministrul Educației. Un profesor de Educație Tehnologică și Aplicații Practice rupe tăcerea
Un profesor de Educație Tehnologică și Aplicații Practice de la Școala Gimnazială „Miron Pompiliu” Ștei, județul Bihor rupe tăcerea. Alin Pașca a transmis, marți, o scrisoare deschisă către ministrul Educației. ȘTIRI PENTRU COPII v-o prezintă în cele ce urmează.
Deși întreaga societate așteaptă de mai bine de 30 de ani o reformă reală a sistemului de învățământ, ne-am trezit cu o schimbare permanentă a miniștrilor. Iar aceștia și-au pus amprenta asupra sistemului de învățământ într-un mod nefericit. Suntem profesori în sistemul de învățământ din anii 1991/1992, ca o nevoie a societății în care trăim, și în toată această perioadă am îndurat toate neajunsurile generate de incompetența celor care ne-au condus. S-au făcut schimbări permanente, dar niciodată nu s-a făcut o lege care să asigure viitorul acestei nații. Am fost mințiți, amenințați, prost plătiți, umiliți, dar am stat aici, în țară asta. Lângă copiii acestei țări, pe care ii iubim și vrem să fim în continuare alături de ei.
Trăim o perioadă de mari încercări datorită pandemiei, oamenii sunt speriați, copiii la fel. Încercăm să trăim cu acest virus, dar parcă mai greu de îndurat este modul în care suntem tratați într-o perioadă în care ar trebui să se pună mare accent pe educație.
Spunem acestea ca urmare a ceea ce a apărut în presă, lucruri nedezmințite de MEC, și care, din punctul nostru de vedere, reprezintă niște aberații, creând panică și dezbinare în rândul cadrelor didactice și a întregii societăți. Nu o să cădem în capcana de a ne învrăjbi cu colegii noștri de la alte discipline, dar putem observa modul malefic de acțiune. Variantele care sunt vehiculate ar fi:
-unii – nu puneți note (și ce se va întâmpla?- haos);
-alții – s-ar putea să vă reducem din numărul de ore (aveți grijă!);
-voi – s-ar putea să dispăreți;
Profesori supraspecializați
De Educație tehnologică și aplicații practice cine să mai aibă nevoie, mai ales într-o societate supertehnologizată.
Sau faceți asta ca să nu vă întrebăm unde sunt dotările necesare predării acestei discipline. Uitați că majoritatea profesorilor de Educație tehnologică provin din rândul vechilor ingineri (5 ani de facultate și masterat), care au parcurs și cursurile postuniversitare de specializare. Deci putem spune că suntem supraspecializați pentru a preda o materie (disciplină) de gimnaziu.
Ce rost are să ne gândim la cei care și-au distrus sănătatea pe băncile școlii și au dobândit multiple boli, iar o astfel de știre i-ar putea îmbolnăvi de atac cerebral (vascular) sau de „covid”?
„Manualul de română plânge”
Se știe că cei care lucrează în învățământ au sănătatea precară, iar pensionarii noștri au speranța de viață scăzută. Cum poate cineva să se gândească la astfel de lucruri, să le facă pe furiș și, profitând de situație, să le transmită în spațiul public? La ce folosesc astfel de lucruri?
Doamna ministru uită că manualul de română plânge după autorii importanți care au fost uitați sau minimalizați. Istoria își cere și ea drepturile ei. Religia – parcă nu am fi creștini etc.
Cine sunt “specialiștii” care fac în permanență schimbări de tipul formei fără fond, ce interese au, cum poți să te joci cu destinele concetățenilor tăi fără nicio frică de Dumnezeu?
Adevărații cercetători, Academia Română, și noi, noi cei mulți, nu suntem de acord cu ceea ce se întâmplă și de aceea vă rugăm să luați în considerare cele scrise.
Ar fi o stângăcie să aducem argumente în favoarea disciplinei pe care o predăm și care intră în curricula tuturor țărilor civilizate. Cu una, două, trei sau chiar patru ore pe săptămână. Educația tehnologică și aplicații practice este o disciplină care se impune de la sine.
Cerem sprijin Președintelui României, Camerei Deputaților, Senatului și Academiei Române.