NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Prințesa Martha Bibescu- scriitoare și figură importantă aristocrației românești
Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. Româncele care au schimbat lumea sunt aduse săptămânal în faţa voastră la rubrica NEŞTIUTELE. Aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au revoluţionat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie ne inspiră mereu. Româncele sunt femei extrem de inteligente. Astăzi vom vorbi despre Prințesa Martha Bibescu – scriitoare și figură importantă a aristocrației românești.
Scriitoare, om politic, o femeie răpitor de frumoasă, cu o inteligență strălucitoare, prințesa Martha Bibescu a fost una dintre cele mai distinse personalități ale aristocrației europene din secolul XX. Descendentă a ilustrelor familii Lahovary și Mavrocordat, ea s-a remarcat și ca gazdă a fastuoaselor întâlniri mondene de la Palatul Mogoșoaia, palat pe care îl iubea nespus.
O femeie de viţă nobilă
Martha Lucia Lahovary s-a născut pe 28 ianuarie 1886, la Bucureşti. Era cel de-al treilea copil al lui Ion Lahovary. Tatăl ei era avocat şi diplomat cu descendenţă grecească. Ion a fost ministru al României la Paris, fost ministru de externe şi preşedinte al Senatului. Mama ei era Smarandei Mavrocordat, descendentă a ramurii domnitorului moldovean Constantin Mavrocordat. Tradiția politică, diplomatică și culturală a familiei şi-a pus amprenta asupra personalităţii sale.
Tragedia pierderii timpurii a fratelui ei mai mare, George, i-a afectat viața deoarece mama sa nu a putut trece peste şocul pierderii unicului fiu. Martha a suferit din pricina relaţiei defectuoase cu mama sa, deoarece aceasta şi-ar fi dorit doar fii, nu şi fiice.
În copilărie Martha a fost educată cu ajutorul profesorilor particulari şi al guvernantelor, conform tradiţiei vremii. Ea şi-a continuat apoi pregătirea la o mănăstire din Belgia.
O căsătorie printre nobili
La vârsta de 17 ani s-a logodit, iar în anul 1905, la nici 19 ani, s-a căsătorit – cu dispensă de la Vatican deoarece era catolică. Soţul său era prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul care a abdicat la 1848. Tânăra a devenit astfel prințesa Martha Bibescu.
Martha a intrat într-o familie princiară care i-a cuprins pe Ana – Elisabeta Brâncoveanu, contesa Anna de Noailles și Elena Văcărescu, dar şi rude franceze descendente direct din familia împăratului Napoleon Bonaparte.
Despre momentul căsătoriei, prinţesa a povestit după câţiva ani. ”Pe atunci îmi ascundeam vârsta și asta din considerente contrarii celor ce provoacă îndeobște asemenea minciuni. Căsătoria mea, de o precocitate care din secolul al XVIII-lea nu-și mai găsea locul în moravurile societății franceze, făcea mistificarea lesnicioasă: eram luată drept o fetișcană“.
La câteva luni după căsătorie, Martha Bibescu a născut o fiică, Valentina, un moment care nu a reprezentat pentru tânăra mamă o bucurie deosebită.
În primii ani de viaţă, micuţa Valentina a avut parte de prezenţa mamei doar din datorie. Cea care s-a ocupat de creşterea ei era bona familiei. Relaţia dintre mamă şi fiică s-a schimbat când Valentina a devenit adolescentă. În schimb, deşi era mult mai puţin timp în viaţa ei, Valentina îşi adora tatăl, care o iubea nespus. Din nefericire, mariajul Marthei a fost un eșec. Nu se iubeau dar păstrau totuşi o ciudată legătură de afecţiune.
Puntea către literatură
Datorită căsătoriei, Martha Bibescu a intrat în contact direct cu literatura franceză, în timp ce statutul de diplomat al soţului său i-a facilitat cunoaşterea unor noi culturi. Ei au vizitat Egiptul, Persia (actualul Iran) și multe alte țări.
Martha Bibescu a scris în anul 1908 prima sa cărte, intitulată ”Les Huit Paradis”/”Cele opt raiuri”, volum care a fost premiat de Academia Franceză. Volumul a pus-o pe prințesă pe lista celor mai apreciaţi scriitori ai vremii.
Scriitoarea a realizat o serie de aproape 40 de lucrări impresionante, care cuprindeau note de călătorie, romane autobiografice sau istorice. De asemenea, a scris versuri, proză, eseuri, corespondență şi o serie de biografii istorice. Unele dintre acestea erau semnate cu pseudonimul Lucile Decaux.
În anul 1909, prinţul Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei, s-a îndrăgostit de Martha. Prințul era atât de impresionat încât i-a cerut voie lui Bibescu să converseze cu nevasta lui, “cea mai frumoasă şi mai inteligentă femeie din România”.
O dragoste puternică
A urmat un moment special, în care Martha Bibescu s-a îndrăgostit de Charles Louis de Beauvau Craon, descendentul unei vechi familii aristocrate, unul dintre cei mai râvniţi burlaci ai Franţei. Sentimentele erau puternice şi reciproce, iar Martha a vrut să divorțeze. Femeia s-a retras la o mănăstire din Alger și a decis să rămână cu soțul. A povestit la un moment dat că ”atât de mulţi dintre prieteni au ştiut dintotdeauna că el, Charles Louis, a fost adevărata mea dragoste şi că nici el nu s-a împăcat vreodată cu ideea că m-a pierdut.”
În anul 1911, Maria-Nicole Darvari a vândut Palatul Mogoşoaia vărului ei George Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției sale, Martha, care avea să se ocupe cu renovarea palatului începând cu anul 1912. Însăşi Regina Maria a fost prima persoană care a semnat în cartea de onoare a vizitatorilor palatului.
Tot în anul 1912, Martha Bibescu a publicat biografia istorică ”Alexandru Asiaticul”, iar în perioada Primului Război Mondial, prinţesa a condus un spital din Bucureşti, în care erau îngrijite victime ale războiului.
O eroină
Prinţesa Bibescu a dat dovadă de un curaj imens şi de o generozitate aparte pentru că a rămas în Bucureşti, în timp ce, în noiembrie 1916, autorităţile şi majoritatea cunoştinţelor sale s-au refugiat la Iași. Ea a îngrijit bolnavi şi a încercat să le însenineze ultimele clipe ale vieţii. Această femeie i-a şi ajutat material pe unii şi a eliberat mai mulţi prizonieri români, graţie inteligenţei şi diplomaţiei sale.
Informaţiile furnizate de ea Curţii de la Iaşi au fost extrem de folositoare regelui şi guvernului de uniune naţională, însă i-au atras nu de puţine ori ostilitatea administraţiei de ocupaţie.
La 8 decembrie 1916 palatul Mogoșoaia a fost jefuit, dar Martha a reluat lucrările în 1920 și apoi a publicat multe cărți pentru a-și salva reședința.
Premiul Academiei Franceze
În 1923 a primit, pentru a doua oară, Premiul Academiei Franceze și continuă să scrie. În 1924 a apărut ”Le perroquet vert”/”Papagalul verde”, iar în 1927 ”Catherine-Paris”.
În anul 1927, Palatul Mogoşoaia a fost reinaugurat. De-a lungul timpului, aici au sosit în vizită, printre alţii, August von Mackensen, Charles de Gaulle, Marcel Proust, Nicolae Iorga, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, Regele Carol I al României, Regina Maria a României, Regele Ferdinand I al României sau Winston Churchill.
În 1928, Martha Bibescu a publicat volumul de memorialistică ”La bal cu Marcel Proust”, iar în 1936 a publicat biografia istorică ”O dragoste tandră a lui Napoleon: Maria Walewska”.
În anul 1941 a murit soțul ei. Războiul a surprins-o pe prinţesă angajată civic în lupta împotriva pericolului reprezentat de Rusia stalinistă.
După 6 martie 1945, moșia de la Mogoşoaia a fost luată forțat de guvernul comunist. Martha Bibescu a obținut de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea, în acte.
Plecarea din ţară şi viaţa peste hotare
În septembrie 1945, prințesa a plecat definitiv din țară în Anglia, apoi în Franţa lăsând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești. În anul 1949, palatul a fost naționalizat, Valentina și Dimitrie fiind arestați.
În anii 1949 Casa Dior, a cărei reclamă vie fusese timp de decenii, a realizat pentru ea haine speciale, cu nişte fastuoase tunici, lungi până în pământ.
A urmat publicarea volumelor ”Povestea unei prietenii: corespondenţa mea cu abatele Mugnier” (1951, 1955 şi 1957).
În anii de după război, Martha Bibescu a cultivat contacte cu mari personalităţi ale vremii, cum ar fi lordul Thomson, René Jouvenel sau prinţul moştenitor german. Ea a încercat să ajute România profitând de contactele pe care le avea.
În anul 1954, Academia Franceză i-a dat Marele Premiu de Literatură pentru întreaga operă. Un an mai târziu, în anul 1955 a devenit membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles.
Reprezentanta ţării în Franţa
În anul 1962, a primit Legiunea de Onoare a statului francez. În anul 1963 a fost desemnată consilier al preşedintelui francez Charles de Gaulle în problema românească. De Gaulle i-a scris Marthei: “Pentru mine, dumneavoastră sunteţi personificarea Europei.”
Au urmat ultimele ei apariţii editoriale, ”Le Confesseur et les poètes”/”Confesorul și poeții”, în 1970, şi ”Échanges avec Paul Claudel”/”Corespondența cu Paul Claudel”, în 1972.
Martha Bibescu a murit la 28 noiembrie 1973, la vârsta de 87 de ani. A fost înmormântată la cimitirul Père Lachaise din Paris. Pe piatra ei funerară se află inscripţia: ”Marthe Bibesco, ecrivain français”.
ŞTIRI PENTRU COPII vă ţine la curent cu ultimele noutăţi. Puteţi citi aici un articol despre Astra Film Junior. Intrați pe site-ul nostru în fiecare zi pentru şi mai multe informaţii. Nu uitați să urmăriţi rubrica noastră cu româncele care au schimbat lumea şi săptămâna viitoare pentru a descoperi o nouă româncă care a făcut istorie.
Dicţionar:
Abate: Un abate este titlul dat superiorului unei abații sau mănăstiri de 12 sau mai mulți călugări
Surse: adevarul.ro, identitatea.ro, edițiadedimineață, evenimentulistoric, spatiuldeconstruit.ro
Sursă foto: galeriaportretelor.ro, identitatea.ro, wikipedia, The Movie, ziarulmetropolis, evenimentulistoric, desteptii.ro. adevarul.ro,