Cea mai mare pasăre zburătoare din Europa are cuib la noi în țară. După 13 ani de muncă pe teren, Asociația Milvus a primit confirmarea că dropia trăiește din nou în România. La Bihor. Confirmarea pentru faptul că dropia trăiește la noi este chiar o fotografie.
O imagine realizată de Ioan Matiu jr., student la Medicină Veterinară, arată că dropia se întoarce la noi în țară. În timp ce se afla pe câmp, desfășurând munci agricole, băiatul a dat de un cuibul unei dropii. Este primul cuib descoperit după 30 de ani.
Probabil vă întrebați de ce este așa un motiv mare de bucurie faptul că o pasăre și-a făcut cuib în țara noastră. Motivul este simplu. Dropia este una dintre speciile de păsări amenințate nu doar în România, ci pe întreg globul. Pajiștile sunt habitatele naturale ale dropiilor, iar când acestea au fost transformate în culturi agricole, păsările au rămas fără casă. La scăderea populației au contribuit și mecanizarea agriculturii și vânătoarea, respectiv braconajul, spun reprezentanții Asociației Milvus. Tot ei spun că au toate motivele să creadă că la Salonta (Bihor) există o mică populație de dropii, aproximativ 40 de exemplare.
Oamenii vânau aceste păsări chiar și după ce ele au fost declarate ca fiind ocrotite de lege. Asta a condus, de asemenea, la scăderea populației de dropii de la noi din țară. Sebastian Bugariu, biolog la Societatea Ornitologică Română a explicat pentru ziaristii.com cum se desfășurau aceste acțiuni. „Iarna, aceste păsări care cuibăresc la șes, în loc deschis, nu mai pot zbura când plouă, iar apa îngheață pe penaj. Sătenii înconjurau în acele momente, în grupuri mari, locurile unde se aflau păsările și le ucideau cu bâtele. Astfel de episoade, foarte numeroase, au dus la declinul rapid al populației de dropii în România”, spune Sebastian Bugariu.
Mai multe despre dropie
ȘTIRI PENTRU COPII vă prezintă mai multe informații despre această pasăre. Din punct de vedere al aspectului, dropia seamănă cu un curcan. Masculii sunt mai mari decât femelele ajungând să cântărească chiar și 16 kg. O altă deosebire față de femele sunt mustățile. Acestea îi ajută să comunice vizual cu ceilalți masculi în perioada de rotit (ritualul de împerechere al masculilor).
Chiar dacă sunt păsări și pot zbura, le place foarte mult să trăiască pe pământ. Picioarele lor cu trei degete le ajută să alerge. Culoarea penelor este de un gri-maroniu. Masculii sunt puțin mai speciali având și nuanțe de arămiu, negru și roșcat. Penele femelelor au o culoare mai ștearsă, însă acest lucru reprezintă un avantaj fiindcă se pot camufla mai bine. Când vine vorba de hrană, dropia mănâncă frunze verzi de lucernă și rapiță, trifoi sau cereale de toamnă.
Femelele își fac cuib în lucernă sau chiar în culturile de cereale. Important este ca ea să nu se vadă în timp ce stă pe ouă. După ce își alege locul, femela sapă în pământ aproximativ 30 – 40 cm și depune între unul și trei ouă. Acestea sunt greu de observat deoarece au o culoare asemănătoare culturilor, fiind verzi – măslinii, cu pete maronii. Până să vină puii pe lume, femela clocește între 24 și 26 de zile. Părăsește cuibul numai pentru a se hrăni, dar nu se îndepărtează mai mult de o sută de metri.
Dicționar
Habitat: suprafață locuită de o populație, de o specie de plante sau de animale;
Mecanizare: introducere în procesul de producție a mașinilor, a mecanismelor, a aparatelor tehnice;
Braconaj: infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului;