NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Elisa Leonida Zamfirescu – prima femeie inginer din lume
Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. O româncă a inventat elixirul tinereții, alta a inspirat personajul Moneypenny din seria Bond. Știați asta? Că am avut o femeie super-spion în cel de-al Doilea Război Mondial? Sau că prima femeie neurochirurg din lume, ori prima femeie arhitect au fost românce. Lista e lungă, lungă. Noi ne-am propus să le aducem aproape de voi pe aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au schimbat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie. Astăzi vom vorbi despre Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din lume.
Elisa avea șapte frați și patru surori
Elisa Leonida Zamfirescu s-a născut pe 10 noiembrie 1887 la Galați. Tatăl ei, Anastase Leonida, a fost un ofițet de armată iar mama sa, Matilda Gill, a fost fiica unui inginer de origine franceză. Familia Elisei era una foarte numeroasă, având șapte băieți și cinci fete, ea fiind al cincilea copil.
Toții copiii din familia Leonida au avut mari realizări. De exemplu, Gheorghe Leonida, unul dintre frații Elisei, a făcut parte din colectivul sculptorului Paul Landovski din Paris, cel care a realizat cunoscuta sculptură monumentală Hristos Mântuitorul din Rio de Janeiro, Brazilia.
Școala Națională de Poduri și Șosele București a refuzat-o pentru că era… femeie
Elisa a făcut școala primară la Galați. La liceu a mers, însă, la București, unde a urmat Școala Centrală de Fete. Acolo, toate profesoarele ei aveau titluri universitare în studii umaniste, mai ales în domeniul artei. Planurile Elisei erau, însă, altele. Ea dorea să devină inginer chimist ca și bunicul său.
Pentru a deveni inginer avea nevoie de o diplomă de absolvire a unei secții reale de liceu. Așa se face că Elisa a fost nevoită să susțină diferențele la Liceul “Mihai Viteazul” din București. Examenele nu au fost o problemă pentru ea. Dar ce a urmat nu a fost neaparat plăcut.
Când a vrut să se înscrie la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, Elisa a fost respinsă pe motiv că era femeie.
“Cea mai silitoare dintre silitori”
În 1909, Elisa a plecat la Berlin, pentru a se înscrie la Academia Regală Tehnică. La început, decanul a încercat să o descurajeze, argumentând că rolul femeii este de a sluji biserica, de a avea grijă de copii și de a face mâncare.
Totuși, având în vedere faptul că vorbea la perfecție germana și stăpânea foarte bine matematica, fizica și chimia, într-un final a fost acceptată.
La Academie, Elisa a trebuit să suporte multe abuzuri și discriminări din cauză că era femeie. Anumite surse istorice spun că unul dintre profesori, atunci când a văzut-o, a strigat: ”La bucătărie, acolo-i locul femeilor, nu la Politehnică!”
Dar nimic nu o putea opri pe Elisa. În 1912, protagonista noastră a absolvit Academia, ajungând prima femeie inginer din Europa și, de fapt, din întreaga lume. Pe diploma ei de absolvire a fost scris: ”Cea mai silitoare dintre silitori.”
Elisa a fost decorată pentru ajutorul acordat în Primul Război Mondial
Deși Elisei i s-au oferit numeroase poziții de inginer în Germania, ea a preferat să se întoarcă în acasă. Înapoi în România, aceasta și-a găsit cu greu un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din București.
La scurt timp a venit Primul Război Mondial, unde Elisa a participat ca membră a Crucii Roșii. În război, Elisa a condus diferite spitale de campanie iar la final a fost decorată pentru faptele ei de vitejie.
În anul 1918, Elisa s-a căsătorit cu chimistul Constantin Zamfirescu, alături de care a avut doi copii, pe Măriuca și pe Ancuța Zoe. La nuntă au participat chiar și Regina Maria și Principesa Ileana.
După război, Elisa și-a continuat cercetările la Institut. Principalul ei domeniu de cercetare au fost bogățiile minerale ale României. De asemenea, pe lângă cercetare, Elisa activa și ca profesoară de fizică și chimie la Școala pentru Fete “Pitar Moș” sau la Școala de Electricieni și Mecanici din București.
Pe data de 1 mai 1963, la vârsta de 75 de ani, Elisa s-a pensionat după 42 de ani de activitate iar pe data de 25 noiembrie 1973 s-a stins din viață. Strada unde a locuit alături de rude se numește acum Strada ing. Elisa Leonida-Zamfirescu.
Sursă articol: identitatea.ro, enciclopediaromaniei.ro
Sursă foto: en.wikipedia.org, europeana.eu, tvr.ro