Începem ziua de marți cu o nouă fobie și anume lepidopterophobia – frica de fluturi. Această denumire vine din greacă unde „lepidoptera” înseamnă „lepidoptere”, iar „phobia” înseamnă „fobie”. Din ordinul lepidopterelor fac parte numeroase insecte, inclusiv moliile și fluturii. În această clasă a lepidopterelor se regăsesc peste 180.000 de specii grupate în familii și subfamilii.
După ce săptămâna trecută am vorbit despre frica de succes și de eșec, azi vorbim despre frica de fluturi. Probabil vă gândiți cum este posibil ca cineva să se sperie de un fluture. Fluturii sunt mici, colorați și nu fac niciun rău. Însă persoanele care prezintă această fobie nu o pot controla. Cei cu lepidopterophobie se tem că ar putea fi „atacați” de aripile fluturilor sau că aceștia s-ar așeza pe ei. Mai mult decât atât, cei afectați de această fobie vor evita să meargă în locuri unde știu că se pot întâlni cu aceste insecte. Dacă se întâmplă să dea ochii cu una, va apărea starea de panică. Bineînțeles, următorul gând va fi să plece cât mai repede din acel loc.
Cauze, simptome și tratament
Cauzele unei astfel de fobii pot fi legate de experiențe neplăcute din copilărie. De exemplu, vizionarea unui film în care fluturii sunt folosiți drept personaje negative. Această frică de fluturi poate fi „învățată” și din reacțiile pe care le au părinții. De exemplu, copilului îi va rămâne în minte că mama sau tata s-au agitat încercând să scoată un fluture din casă. Copiii nu trebuie să fie feriți de fluturi. O idee bună ar fi ca fluturele să fie arătat copilului înainte de a-l scoate afară. În acest fel, cel mic va ști că această mică insectă nu ii face nici un rău.
Simptomele pe care le prezintă o persoană cu frică de fluturi sunt asemănătoare cu cele ale altor fobii. În primul rând cei cu lepidopterophobie vor prezenta o stare accentuată de neliniște. Alte simptome sunt: greață, panică, transpirație, palpitații la inimă, respirație rapidă sau gură uscată. De asemenea, persoanele în cauză pot începe să urle sau să plângă.
În ceea ce privește tratamentul, această frică poate fi depășită pe cont propriu prin „împrietenirea” cu fluturii. Un prim pas ar fi ca persoana respectivă să se uite la imagini și videoclipuri cu fluturi. O altă idee ar fi să înceapă să vorbească despre această problemă cu prietenii și cu familia. Ei îi vor oferi sprijin. Dacă fobia este una extremă, atunci este nevoie de o consultație la un medic specialist.
O actriță cunoscută are lepidopterophobie, frică de fluturi
Această fobie nu este foarte răspândită, însă totuși există. O dovadă vie a acestui lucru este actrița Nicole Kidman, care se confruntă cu această problemă. După spusele ei, această frică i se trage din copilărie și nu a scăpat de ea deși a încercat. „De multe ori când mă întorceam de la şcoală, cel mai mare fluture sau un gigantic fluture de molie era aşezat pe poarta din faţa casei noastre. Săream peste gard sau mă furişam pe o intrare laterală, orice, numai să nu fiu nevoită să intru pe poartă. Am încercat să trec peste asta. Am păşit într-o cuşcă plină de fluturi mari de la Muzeul American de Istorie Naturală, iar insectele se aşezau pe mine, dar tot nu a mers. Pot să sar cu paraşuta, pot să fiu acoperită de gândaci, dar nu suport atingerea de corpul fluturilor”.