Despre efectele divorțului asupra copiilor, fenomenul alienării și comunitatea pentru părinți singuri. Interviu cu Adrian Pășcuță
Adrian Pășcuță este licențiat în științe economice și are studii postuniversitare și doctorale în domeniul sociologiei. A activat în mai multe zone, dar notabile rămân zona universitară și zona antreprenorială. Este directorul AIMMAIPE Timișoara, instituție care gestionează programe cu finanțări nerambursabile în zona de vest a României. Dar, dincolo de aceste funcții și poziții, cel mai important rol pe care îl joacă este în viața celor 3 copii ai săi – pe care îi crește singur. Este foarte activ în zona de parenting din România, organizează cursuri pentru familiile monoparentale. Am discutat despre efectele divorțului asupra copiilor, bullying, cursuri pentru parinți, fenomenul alienării, consumul de droguri și comunitatea pentru părinți singuri.
Despre divorț și vină. Ce îi spunem copilului
ȘTIRI PENTRU COPII: Cum explicăm unui copil, pe înțelesul lui, ce înseamnă o „familie monoparentală?
Adrian Pășcuță: Copiii sunt mai puțin interesați de clasificări generale și mult mai preocupați de propria soartă și propria familie. Atunci când părinții se despart, cel mai important este ca aceștia să realizeze că pentru copii divorțul reprezintă un eveniment pe care nu îl vor uita toată viața. În funcție de maturitatea și abilitatea părinților, acest eveniment poate rămâne în memorie ca un episod neplăcut sau poate fi un adevărat șoc cu consecințe extrem de neplăcute.
În principiu, copilul trebuie informat în mod treptat despre despărțire și trebuie în permanență asigurat că după divorț nu se vor schimba prea multe lucruri. Să știe că ambii părinți rămân în continuare preocupați și direct implicați în viața copilului, că este la fel de iubit și valoros etc. Orice urmă de autoînvinovățire trebuie eliminate. De asemenea, trebuie evitate conflictele dintre părinți. Important este și ca părinții să depășească rapid problemele cauzate de divorț și să ofere copiilor liniștea și siguranța de care aceștia au atâta nevoie.
Frânturile de adevăr și sănătatea emoțională a copilului
Revenind puțin la întrebarea dvs., este util să dați copiilor exemple pozitive. Să le arătați copii crescuți de un singur părinte, copii care au depășit momentele delicate și care își acceptă cu ușurință noul statut. În funcție de vârsta copilului, pe măsură ce acesta acceptă, înțelege și digeră diverse informații, discuțiile despre familia monoparentală pot devein mai complexe și mai detaliate. Un aspect important pe care doresc să-l subliniez este legat de „adevăr”.
Când părinții divorțează lumea copilului se împarte în două tabere aflate pe picior de război. Fiecare părinte, bunic sau apropiat se simte dator să-I spună copilului propriul adevăr. Părinții care-și iubesc copiii știu că adevărul este subiectiv. Ei știu că sănătatea emoțională a copilului este mult mai importantă decât frântura de adevăr subiectiv a părintelui. Copilul trebuie ferit de adevărurile și minciunile, de orgoliile și răzbunările celor care i-au dat viață, altfel repercursiunile sunt grave și greu de depășit.
O comunitate pentru părinți singuri
ȘTIRI PENTRU COPII: Comunitatea familii monoparentale – părinți singuri. Cine sunt, cum functionează, cum se sprijină?
Adrian Pășcuță: Comunitatea https://www.facebook.com/groups/familiimonoparentale/ este o comunitate pe care am înființat-o în spațiul virtual la sfârșitul anului 2018. În prezent suntem peste 4000 de părinți singuri și formăm cea mai numeroasă și mai activă comunitate de acest gen din România și una din cele mai active la nivel mondial. Primii pași au fost făcuți în Timișoara, comunitatea extinzându-se rapid în București, Constanța și Cluj, în prezent fiind activă în toată țara.
Printre evenimentele organizate putem enumera: conferințe, seminarii, cursuri pentru părinți singuri, petreceri, excursii, ateliere creative, baluri, acțiuni umanitare, initiative legislative, cursuri de educație financiară etc. În 2019 am organizat pentru prima data Single Parents Day în România. In 2020 organizăm primul revelion al monoparentalilor din România. Tot în acest an vom organiza și prima conferință dedicate alienării parentale – una din cele mai grave probleme cu care se confruntă copiii ai căror părinți au divorțat.
În prezent, pe lângă grupul national există extensii locale în București, Cluj, Constanța și Timișoara și există o extensie dedicatî celor care doresc să își găsească un nou partener. Săptămânal avem întâlniri pe diverse teme iar periodic organizăm acțiuni regionale sau naționale.
Unul din instrumentele de sprijin oferite gratuit membrilor este cursul pentru părinți singuri, curs disponibil la adresa https://adrianpascuta.ro/curs_familii_monoparentale.html. În plus, pe grupul nostrum orice membru poate solicita sau oferi sprijin.
Propunere – cursuri pentru părinții care divorțează
ȘTIRI PENTRU COPII: Care sunt dificultățile cu care se confruntă părinții singuri în România? Legislative, legate de mediul social, de stereotipuri etc.
Adrian Pășcuță: Dificultățile părinților singuri sunt în mare măsură aceleași, indiferent de țara în care aceștia se află. Lipsa resurselor financiare, lipsa timpului liber și a suportului emotional, complicațiile legate de educarea și creșterea copiilor sunt doar câteva categorii de probleme reale pe care părinții singuri le au.
Din punct de vedere legislative, desi s-au făcut pași importanți (custodia comună fiind un exemplu bun în acest sens), lucrurile sunt departe de a fi perfecte. Printre propunerile noastre enumăr: introducerea unui curs gratuit, obligatoriu, pentru toți părinții care divorțează (luând modelul deja existent în Danemarca), măsuri mai dure legate de alienarea parentală, o consiliere mai eficientă din partea autorităților (atât pentru copii cât și pentru părinți). De asemenea, un rol mai activ al statului în privința contribuțiilor finanicare (mulți părinți nu se achită de obligațiile pe care le au față de proprii copii), o sancționare mai clară a abandonului (atunci când unul din părinți întrerupe în mod voluntary legăturile cu propriul copil) etc.
În privința mediului social cred că lucrurile nu sunt negative. Aspectul pe care noi l-am sesizat totuși este legat de atitudinea neînțelegătoare a unor profesori incapabili să înțeleagă suferința copiilor prinși în procesul divorțului. Școala, profesorii și personalul de sprijin din școli ar trebui să ofere mult mai mult sprijin copiilor care-și văd familia destrămată.
Judecătorii merg de cele mai multe ori pe tradiție încredințând copilul mamei
ȘTIRI PENTRU COPII: Suntem cumva obișnuiți ca atunci când o familie e formată dintr-un singur părinte să fie în general vorba de mama. Se întâmplă asa doar în Romania ?
Adrian Pășcuță: În toată lumea mămicile sunt cele care dețin ponderea majoritară, proporțiile însă diferă foarte mult. În România egalitatea dintre bărbați și femei în această privință este una teoretică. Desi legea conferă drepturi egale, atât judecătorii cât și personalul direcțiilor și serviciilor sociale merg de cele mai multe ori pe tradiție încredințând copilul mamei. Avem semnalate numeroase abuzuri în acest sens și sperăm că treptat, lucrurile se vor îmbunătăți.
Cei ce clamează că sunt și tată și mamă se amăgesc singuri
ȘTIRI PENTRU COPII: Cum suplinim lipsa unui parinte astfel incat copilul sa creasca frumos si armonios ?
Adrian Pășcuță: Nu vreau nici să vă dezamăgesc, dar nici să vă amăgesc ? Greu. Lipsa unui părinte este extrem de greu de suplinit. Cei ce clamează că sunt și tată și mamă se amăgesc singuri. Probabil că poți oferi copiilor confortul financiar necesar. Totuși, ca părinte singur nu vei putea oferi nici confortul emoțional și nici modelul de familie pe care o familie intactă îl poate oferi.
Oricum, cu eforturi majore, cu tact, perseverență, sprijin social și multă autoeducație, un părinte singur poate crește un copil echilibrat, bine educat și foarte bine echipat pentru lumea actuală. Sunt convins că mulți copii crescuți de un singur părinte vor performa mai bine și vor fi mai bine pregătiți pentru viață decât colegi de-ai lor crescuți de ambii părinți. Totuși, majoritatea copiilor crescuți de un singur părinte rămân cu un handicap emotional, social și financiar pe care nu îl vor depăși sau îl vor depăși doar cu eforturi uriașe.
Ca sfat general, este bine ca după divorț ambii părinți să se implice și să contribuie activ la educarea copilului. În medie, rezultatele copiilor care au relații bune cu ambii părinți sunt net superioare rezultatelor avute de copii alienați sau abandonați de unul din părinți.
Fenomenul alienării
ȘTIRI PENTRU COPII: Unde dispar parintii dupa divort ?
Adrian Pășcuță: După divorț cel mai nociv fenomen este cel al alienării. Părinții se războiesc și încearcă să se rănească, uneori prin intermediul copiilor. Treptat, unul din părinți este total îndepărtat din peisaj, copilul ajungând să îl respingă. Pe lângă alienarea voluntară avem și cazuri de alienare involuntară. În aceste situații, unul din părinți suferă mult din cauza despărțirii și acest lucru este vizibil pentru copii. Aceștia ajung să-l învinovățească pe celălalt părinte și au tendința de a rupe legăturile cu el. Dacă părintele care suferă nu intervene pentru a reclădi relația, aceasta poate fi iremediabil deteriorată. Trebuie să menționez că Organizația Mondială a Sănătății clasifică alienarea parentală în rândul bolilor psihice.
Principalii actori negativi ai abandonului sunt tații
Un alt fenomen larg răspândit, mai ales în România este abandonul. Din păcate, principalii actori negativi în această situație sunt tații. Mulți tați își pedepsesc fostele soții tăind legătura cu proprii copii și refuzând orice urmă de ajutor pe care să-l ofere acestora. Uneori acest abandon este încurajat de noua iubită/parteneră a tatălui. Aceasta încearcă să păstreze toate resursele pentru noua familie sau noul cuplu creat. Alteori este vorba doar de inconștiența unor părinți (care de multe ori au suferit și ei traume majore în propria copilărie).
Pe lângă aceste situații există și cazuri de abandon cauzat de diverse dependențe (alcool, jocuri de noroc, droguri etc.) sau de absența unui sentiment matern sau patern. O situație extrem de complicată o au copiii ai căror părinți divorțează și care sunt lăsați singuri sau în grija unor rude. Chiar dacă părinții trimit bani și păstrează legătura telefonic, în fapt tot despre o formă de abandon vorbim.
Internetul- o provocare majoră pentru toți părinții
ȘTIRI PENTRU COPII: Cursuri de parentig nu existau in tara noastra innainte de Revolutie. Ce s-a schimbat in societatea noastra astfel incat acum avem nevoie sa fim invatati ce inseamna sa fii parinte ?
Adrian Pășcuță: În ultimii 30 de ani s-a schimbat toată lumea, nu doar țara noastră. Dacă ne referim strict la România, antreprenoriatul nici nu exista atunci – acum este una din variantele câștigătoare oferite fiecărui copil.
Libertatea de circulație, exprimare și gândire – sunt alte elemente noi care influențează mult creșterea copiilor – gândiți-vă doar la zecile de mii de copii aproape abandonați de părinții lor plecați la muncă în străinătate. De multe ori drama acestora este mai mare decât a copiilor crescuți de un singur părinte.
Telefon pe rol de sedativ
Internetul, împreună cu oportunitățile, pericolele și dependențele pe care le generează – reprezintă o provocare majoră pentru toți părinții. Este dureros să vezi unii părinți ieșiți cu familia la restaurant. Pentru a „face liniște” copiilor li se administrează un sedativ puternic – nu este vorba de o pastilă, mă refer la un telefon. Peste câțiva ani, aceiași părinți se vor plânge că nu-și pot dezlipi copiii de la calculator.
Dacă tot am vorbit de dependențe este momentul să aducem în discuție drogurile. Un număr uriaș de copii experimentează diverse substanțe periculoase devenind dependenți la vârste foarte fragede. Consumul de droguri este uneori însoțit de consumul de alcool sau țigări clasice.
Alimentația de acum 30 de ani era mult mai săracă, dar poate mai sănătoasă. Acum avem mâncare gustoasă, din belșug. Teoretic este bine, practic, dacă vă uitați în jur veți vedea o mulțime de copii obezi sau cu tendințe de îngrășare.
Copiii comunismului stăteau și se jucau ore întregi în aer liber. Deținuții din penitenciarele de maximă siguranță au dreptul la 2 ore de plimbare în aer liber pe zi. Copiii de acum se simt pedepsiți dacă sunt scoși la aer. Problemele de sănătate și socializare sunt mai numeroase și mai complexe decât înainte.
Aș putea continua mult în această direcție, vreau totuși să concluzionez, misiunea unui părinte de acum este mult mai grea decât a unui părinte de acum 30 de ani. Cărțile și cursurile pentru părinți sunt esențiale – atunci când vorbim de creșterea unor copii cu șanse de reușită în viață.
Despre formele grave ale bullyingului
ȘTIRI PENTRU COPII: Fenomenul de bullying în școli e tot mai extins. 1 din 4 copii din școlile românești este victimă a bullying-ului, în mod repetat. Ce facem cum copiii ? Unde greșim ?
Adrian Pășcuță: Bullyingul exista și înainte, acum însă a căpătat forme mai grave și mai diversificate. În perioada comunistă copiii aveau uniforme și erau tratați cam în același fel. Acum, aproape în fiecare clasă există bogatul clasei sau bogata clasei. Elevii nu se întrec la învățătură sau la sport. Adevărata competiție este dată de gadgeturile, bijuteriile sau hainele afișate. Copiii mai sărăcuți sunt deseori umiliți și marginalizați. Trebuie subliniată influența extrem de nocivă a părinților în aceste cazuri. O mulțime de părinți inconștienți pompează sume mari de bani în obiecte și cadouri pervertindu-și în mod inconștient copiii.
Uneori, pentru a riposta, copiii proveniți din medii defavorizate devin ei înșiși agresivi și recurg la bullying.
Aș menționa aici și bullyingul exercitat de anumiți profesori, dar și cel exercitat de unii elevi împotriva unor profesori. Din păcate, de multe ori, școala este o jungle din care cei mai mulți copii ies „jumuliți”.
Acordarea unor facilități fiscal părinților în loc de dublarea alocațiilor
ȘTIRI PENTRU COPII: Suntem în plin scandal al alocațiilor, clasa politică nu se pune de acord. Alocațiile copiilor din România sunt printre cele mai mici din Europa si chiar dacă se vor dubla, tot mici sunt față de celelalte țări. Ce părere aveți ?
Adrian Pășcuță: Personal cred că o măsură mai bună decât dublarea alocațiilor este acordarea unor facilități fiscal părinților. Decât să dăm bani unor oameni care au mulți copii, dar nu lucrează deloc și nu oferă un model viabil, prefer să scădem impozitele pentru părinții care muncesc. Lăsăm astfel la dispoziția acestora sume suplimentare, încurajându-i și pe ceilalți să își găsească un loc de muncă.
Despre pericolele de pe social media
ȘTIRI PENTRU COPII: Cum ținem copiii departe de pericolele de pe social media (bullying, pornografie, agresiuni verbale etc) în condițiile in care contactul cu mediul online este inevitabil?
Adrian Pășcuță: Este greu să îi ținem deoparte. Există anumite aplicații utile (gen family link), dar cel mai important este ca părinții și profesorii să aibă o relație bună și deschisă cu copiii. Limitarea accesului la ecrane este de asemenea o necessitate, o obligație ignorată de cei mai mulți părinți.