Salvați Copiii – Semnal de alarma privind bugetul Educației
Salvați Copiii România trage un semnal de alarma privind bugetul Educației. Organizația își exprimă, o dată în plus, îngrijorarea cu privire la situația din sistemul educațional. Ea cere Guvernului Românei o alocare bugetară corespunzătoare asigurării participării preșcolare și școlare a copiilor în condiții de echitate. Se cere și respectarea cu prioritate a principiilor calității și al incluziunii sociale. Publicăm mai jos semnalul lor de alarma.
Lipsa unei finanțări adecvate a învățământului
Insuficiența resurselor alocate de la nivel central îi face pe copiii din zonele defavorizate extrem de vulnerabili. Bugetele proprii ale administrației publice locale sunt limitate. Alocarea de resurse pentru educație ori pentru orice alt domeniu care îi privește pe copii depinde de bunăvoința reprezentanților autorităților locale. Nu depinde de nevoile resimțite în comunitate.
Finanțarea adecvată a învățământului ar trebui fundamentată pe o analiză periodică a stării actuale a infrastructurii fizice și de personal din sistemul de educație și a calității actului educațional. O astfel de analiză este singura în măsură să ofere repere și predicții financiare. Fără ea nu vom putea asigura echitate și egalitate de șanse elevilor care s-au născut în familii cu vulnerabile socio-economic. Nici a celor care trăiesc în comunități foarte sărace, lipsite de resurse. Sistemul educațional din România devine echitabil atunci când ”urmărește redistribuirea resurselor financiare și a serviciilor de calitate. Aceasta se face în scopul reducerii decalajele educaționale înregistrate din cauza diferențelor socio-economice”.[1]
Recomandări pentru Ministerul Educației și Cercetării
- Demararea în regim de urgență a procesului de evaluare națională a infrastructurii educaționale. Este vorba de clădiri, personalul didactic, transportul elevilor, programe remediale, bunuri și servicii adecvate. Pornind de la concluziile evaluării, asigurarea alocărilor bugetare corespunzătoare. Acest lucru se face cu respectarea principiului predictibilității finanțării, al depolitizării sistemului de educație și al echității în distribuirea resurselor financiare între mediul urban și rural.
- Revizuirea formulelor și a criteriilor utilizate pentru calcularea finanțării în funcție de costul standard per preșcolar/elev. Astfel, finanțarea de bază trebuie să asigure condițiile pentru învățământ de calitate pentru toți copiii. Coeficienții de corecție vor reduce dezavantajele cu care se confruntă copiii vulnerabili.
- Rezolvarea problemei transportului județean și local al elevilor prin preluarea integrală de către Ministerul Educației a responsabilității decontării navetei din bugetul propriu, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament.
- Ținând seama de vulnerabilitatea copiilor aflați în risc de sărăcie și excluziune socială, devine imperios necesară reconsiderarea cuantumului bursei de ajutor social. Aceasta trebuie să reprezinte 1/3 (750 de lei) din salariul minim pe economie anunțat pentru 2020 (2.030 de lei).
Propuneri
Preluând din experiența țărilor care, conform PISA 2018, au depășit în timp record decalajele din educație și care se situează în primele 10 clasate (Estonia, Irlanda, Polonia), propunem:
- Dezvoltarea rețelei de învățământ preșcolar astfel încât, în următorii 3 ani, cel puțin 95% dintre copiii între 3 și 5 ani să poată fi cuprinși în sistemul de educație preșcolară.
- Extinderea programului Școală după Școală, prin asigurarea gratuită a participării copiilor care nu pot beneficia de un astfel de ajutor în cadrul familiei. Extinderea programului A Doua Șansă pentru copiii și tinerii care au abandonat școala și nu au finalizat învățământul obligatoriu.
- Finanțarea activităților de educație remedială pentru prevenirea abandonului școlar şi îmbunătățirea ratei succesului școlar pentru copiii din grupurile dezavantajate.
Buget neadecvat
Înțelegem necesitatea de a regândi bugetul și de a corecta erorile cauzate de proiecte naționale nesustenabile financiar, adoptate anterior acestei guvernări. Scoaterea educației copiilor din lista de priorități va atrage însă efecte negative greu de corectat ulterior. Ele afectează, în cascadă și imprevizibil, întreaga societate, chiar si în aspectele ei economice.
Faptul că, în 2019, s-au raportat cheltuieli mai mici decât veniturile prevăzute pentru educație nu reprezintă un indicator al rezolvării problemelor din sistem. Este mai degrabă o incapacitate a structurilor Ministerului Educației de a identifica nenumăratele dificultăți cu care se confruntă elevii și cadrele didactice și de a răspunde corespunzător acestora.
În cazul copiilor, în România, rata sărăciei persistente era de 33,2% în 2018. In același an, deprivarea materială severă înregistrată în rândul copiilor sub 6 ani (19%) era cea mai ridicată din UE în care media este de 5,9%.[2] În acest context al sărăciei, în anul școlar 2017 – 2018, rata abandonului școlar[3] la nivel național în învățământul primar și gimnazial a fost de 1,7% (aproximativ 30.000 elevi). În ceea ce privește rata părăsirii timpurii a școlii[4], la nivelul anului 2018, conform datelor Eurostat, România înregistrează o rată de 16,4%[5]. Este cu 5,1 puncte procentuale sub ținta stabilită (11,3%), cu un trend îngrijorător în cazul mediului rural (26,6%) și în cazul copiilor romi (77%)[6].
Rezultatele PISA 2018
În plus, rezultatele PISA 2018 indică faptul că în România se menține aceeași corelație puternică între statutul socio-economic al elevilor și performanțele înregistrate de aceștia. Din grupul de copii vulnerabili, doar 8,8% reușesc să depășească dezavantajul și să performeze printre primii. De altfel, țara noastră se numără printre statele pentru care rapoartele PISA 2018 recomandă intervenții educaționale în favoarea elevilor dezavantajați.[7]
ŞTIRI PENTRU COPII a mai scris despre Salvați Copiii aici.
Explicații:
[1] Președinția României, România educată – Viziune și strategie 2018-2030. www.romaniaeducata.eu .
[2] Eurostat, Severe material deprivation by age and sex, ilc_mddd11, accesat noiembrie 2019
[3] INS, accesare în octombrie 2019. Indicatorul reprezintă diferența între numărul elevilor înscriși la începutul anului școlar și cel aflat în evidență la sfârșitul aceluiași an școlar.
[4] Indicatorul se referă la tinerii dintr-o anumită grupă de vârstă (18-24 de ani) care au părăsit sistemul de educație înainte de a finaliza învățământul obligatoriu și care nu au urmat ulterior un program de formare profesională continuă/calificare.
[5] Eurostat, 2019.
[6] Comisia Europeană, Semestrul european: Raportul de țară pentru România 2019 (2019).
[7] PISA 2018, Insights and Interpretations, p. 17.