O nouă săptămână, o nouă fobie. Antofobia este frica de flori. Denumirea vine de la „anthos” care înseamnă „floare” în greacă și „phobos” care înseamnă „frică”.
Florile reprezintă cadoul perfect uneori. Cel cu care niciodată nu am putea da greș. Ei bine, nu și dacă persoana care primește respectivele flori se confruntă cu antofobia. Este cunoscut faptul că multă lume are alergie la polenul florilor. Există însă și fobie la flori. Deși pare imposibil, există oameni cărora le este frică de flori. Conform unui articol al celor de la Adevărul, la nivel mondial două milioane de oameni prezintă această afecțiune, în diverse forme. Chiar dacă știu că nu există nici un pericol, aceste persoane nu pot sta în preajma florilor. Apare starea de neliniște, amețeala, greața, transpirația excesivă, gura uscată, imposibilitatea de a gândi clar etc.
Această fobie poate fi provocată de o experiență negativă cu florile. De exemplu, vizionarea unui film sau a unei emisiuni care a implicat flori sau o scenă marcantă din copilărie. Totodată, dacă unul din părinți se confruntă cu antofobia este posibil ca pe parcursul vieții copilul să întâmpine această problemă. Mircea Dragu, psiholog, declară pentru ŞTIRI PENTRU COPII: „De cele mai multe ori, fobiile pot fi preluate, dar nu e obligatoriu să fie așa. Dacă avem membrii ai familiei care au comportamente dezadaptate sau dezadaptative, adică fobii, anxietăți etc., noi le ducem mai departe ca o formă de fidelitate. Dacă cineva are spre exemplu anxietate, chestile astea se transmit inclusiv genetic. Dar asta nu înseamnă că toți care avem părinți fobici o să fim și noi așa. Înseamnă ca suntem în zonă de risc mai mare decât altcineva care nu a avut această condiție”.
Tratament
Fobiile, în general, afectează viața socială și cea profesională a oamenilor în cauză. Vestea bună este că antofobia, frica de flori, poate fi tratată. Tratamentul implică mai multe ședințe de psihoterapie în care pacienții sunt învățați să înțeleagă situația și să o depășească. „Terapia cognitiv comportamentală este una dintre cele mai recomandate intervenții. Contează cât îți este de frică, nu de ce îți este frică”, ne spune tot Mircea Dragu, psiholog care practică acest tip de terapie.