Otilia Hedeșan, doctorul basmelor: ”Eu cred că este bine să îi învăţăm pe cei mici că se pot întâmpla lucruri grele câteodată, însă trebuie să luptăm pentru a le depăși”
Oricine a citit sau a ascultat în copilărie cel puţin un basm. Fiecare din noi am călătorit într-o lume fantastică plină de magie, prinţi şi prinţese.
Ce sunt basmele şi de ce sunt atât de importante pentru copiii zilelor noastre?
Zilele acestea am avut plăcerea să discutăm cu o specialistă în basme. Singura din România care le studiază și le salvează. Și-a făcut teza de doctorat pe această temă şi, de atunci, a continuat să cerceteze basmele în amănunțime, a scris o serie de cărţi despre această specie literară. Profesor universitar doctor Otilia Hedeșan este antropolog, folclorist şi predă la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie a Universității de Vest din Timişoara.
ȘTIRI PENTRU COPII: Unde mai găsim, azi, basme?
Otilia Hedeșan: În primul rând în cărţile de basme pe care fiecare familie le are acasă, fără îndoială. Chiar şi familiile fără copii sigur au păstrat cărţile de basme frumos ilustrate din copilărie. În al doilea rând, găsim basme în memoria unor persoane, vârstnice sau nu neapărat extrem de vârstnice.
Am fost uimită să aflu anul trecut că printre cunoscuții mei se află povestitori excepţionali de basme, aşa cum se spunea pe vremea bunicilor. De fapt, e incorect spus pe vremea bunicilor. Basmele se spuneau ca atare în urmă cu 60, 70, 80 ani. Chiar bunicii noştri sunt mai tineri decât aceste poveşti.
ȘTIRI PENTRU COPII: Care este diferența între basm și povestire?
Otilia Hedeșan: Povestire este un cuvânt general. Aproape orice fel de succesiune de întâmplări pe care le transmite cineva printr-o serie de cuvinte, printr-un desen, bandă desenată sau un film. Toate aceste lucruri denumesc povestirea. Basmul este un tip de povestire. O povestire în care eroii pot să facă aproape orice, în care personajele se înţeleg între ele într-o limbă nespecificată vreodată.
Ei pleacă dintr-o ţară în alta, de pe un tărâm pe celălalt, dar în momentul în care se întâlnesc cu o persoană nu par a avea dificultăţi în a comunica. Basmul este o categorie de povestiri ceva mai lungă cu personaje tipice pe care le recunoaştem cu toţii ca făcând parte din basm şi care permite acestor personaje să facă aproape orice: calul zboară, furnica vorbeşte, Făt-Frumos moare dar poate învia, fata împăratului se poate transforma într-un purice sau o pasăre.
Toate aceste metamorfoze de neacceptat în viaţa reală se pot regăsi în basme şi suntem convinşi că locul lor este acolo. Ce înseamnă? În secolul XX basmul era caracterizat ca o povestire în care se petrec lucruri incredibile pe care noi nu ezităm o clipă în a le crede. Aceasta fiind regula de construcţie a basmului.
ȘTIRI PENTRU COPII: De ce este important pentru copii și nu numai studierea basmului ?
Otilia Hedeșan: Studiul basmului este important pentru disciplinele umaniste, în general. Atunci când au fost publicate primele basme în Europa, prin 1690, acestea au atras atenţia cititorilor datorită caracterului lor neobişnuit. Spre exemplu, basmele publicate în Franţa printre care se numără ,,Frumoasa-Adormită’’, ,,Motanul Încălţat’’ sau ,,Scufiţa Roşie’’. Cred că toată lumea cunoaşte aceste basme.
Imediat după 1700 tot în Franţa au fost publicate câteva pasaje dintr-o altă carte de basme celebră şi anume ,,1001 de nopţi’’- basmele arabe. S-a observat că basmele arabe şi cele franţuzeşti seamănă foarte mult între ele şi de fapt eu cred că aceasta este problema pe care o au toţi copiii cărora li se citesc basme, dar şi toţi adulţii care au citit basme. Toţi încurcă basmele între ele dacă nu au o lectura recentă a unuia dintre ele sau dacă nu vorbim despre basmele absolut celebre.
De obicei începem într-un fel şi, fără să ne dăm seama, continuăm acţiunea altfel şi preluăm din alte basme. Acest amestec de lucruri, care se repetă şi care diferă, i-a fascinat întotdeauna pe copii. Aceştia sunt interesaţi de basme deoarece în ele lucrurile imposibile devin posibile. În al doilea rând, din basme reies învăţături importante.
Astăzi multe organizaţii interzic o serie de basme datorită violenţei pe care ele o includ. Personal consider basmul o povestire care te însănătoşeşte. Este adevărat că bunica Scufiţei Roşii este înghţită de lup, însă în final mesajul basmului explică faptul că indiferent cât de dificilă este situaţia în care ajunge cineva la un moment dat, în final se poate rezolva.
Basmul dă un mesaj despre triumful binelui asupra răului. Binele învinge pentru că eroul trebuie să rezolve anumite probleme și o face. Basmul se încheie mereu cu o salvare. Aceasta este cea mai importantă învăţătură pe care o află copilul: orice se rezolvă. Eu cred că este bine să îi învăţăm pe cei mici că se pot întâmpla lucruri grele câteodată, însă trebuie să luptăm pentru a le depăși.
ȘTIRI PENTRU COPII: Este benefic pentru cei mici faptul că părinţii încurcă basmele?
Otilia Hedeșan: Este benefic deoarece îi învaţă pe cei mici să treacă de o structură fixă. Practic ei devin creativi şi liberi. Când părintele încurcă puţin povestirile, în cele din urmă copilul vrea aceeaşi poveste la nesfârşit. Asemenea desenelor animate din zilele noastre care au aceeaşi poveste.
Aceasta este doar o etapă din viaţă. Cea mai mare parte a vieţii noastre suntem obligaţi ca, în baza unor reguli existente, să găsim soluţii şi să inventăm reguli. Basmul ne pregăteşte cumva pentru viaţă. Este benefic pentru copii.
ȘTIRI PENTRU COPII: Ce părere aveţi despre basmele animate în detrimentul celor citite?
Otilia Hedeșan: Foarte mulţi copii sunt fascinaţi de ele doarece imaginea este un stimulent puternic. Este interesant că micuţii au oportunitatea să asculte într-o limbă română frumoasă, îngrijită sau alteori într-o limbă străină. Basmul animat este excelent pentru vorbirea limbilor străine. Ascultarea basmului în lectura unui adult apropiat mi se pare un lucru peste care e greu de trecut, pentru că permite interacţiunea directă a copilului cu adultul.
ȘTIRI PENTRU COPII: Cum se diferențiază basmul cult de cel tradițional ?
Otilia Hedeșan: Nu insist foarte tare pe această diferenţă. Basmul tradiţional se bazează mai mult pe invenţie, iar basmul cult odată scris este citit în forma sa definitivată de un autor al cărui nume îl cunoaştem. Un basm cult bun care este citit de un copil ajunge la un moment dat să reintre în această ,,moară’’ a basmelor cu elemente cunoscute şi necunoscute, cu elemente fixe şi variabile despre care vorbeam înainte.
ȘTIRI PENTRU COPII: Basm de adulți destinat copiilor sau basm pentru copii destinat şi adulților? Cum este corect?
Otilia Hedeșan: Basmul a fost iniţial o naraţiune pentru adulţi. După cum ştim despre basmul cules spre finalul anilor 50, 60 de Ovidiu Bârlea în satele româneşti, acesta era o povestire pentru adulţi şi ţinea locul serialelor de televiziune de astăzi.
În sate, în locuri unde nu exista curent electric, în serile de toamnă sau iarnă, oamenii se adunau seara în spaţii închise şi spuneau basme. Basmele respective conţineau o serie de aluzii legate de societate şi politică. Basmele erau iniţial pentru adulţi, nu pentru copii. Copilul putea să stea prin preajmă în spaţiul respectiv dacă nu adormea.
Pe parcursul secolului XX datorită educaţiei, o serie de basme puse în pagină – fie ele populare sau culte – au dobândit o formă pentru copii, iar părinţii şi bunicii au trebuit să le citească şi să le povestească celor mici. În concluzie ele au fost iniţial pentru adulţi şi au devenit treptat pentru copii. Mulţi scriitori actuali scriu texte despre basm menţionând anumiţi autori români şi lucruri pe care cei mici nu le înţeleg. De aceea basmul pentru copii tinde să devină unul destinat şi adulţilor.
ȘTIRI PENTRU COPII: În calitate de etnolog ați cules o serie de basme românești din toată țara şi din străinătate. Care este regiunea cea mai bogată în basme?
Otilia Hedeșan: Nu aş miza pe această clasificare. Fiecare regiune are propriile povestiri. Cum spuneam, povestitorii de basme astăzi sunt puţini, adevărate rarităţi. Nu cred că unele regiuni sunt foarte bogate în basme, iar altele foarte sărace. Fiecare regiune are specificul ei.
ȘTIRI PENTRU COPII: Care este cel mai interesant basm bănăţean vechi?
Otilia Hedeșan: Am citit basme copiilor la librăria La Două Bufniţe de câteva ori şi am explicat apoi cuvintele necunoscute din basmele bănăţene. Cel mai iubit a fost ”Vulpea şi mârtanul” pe care l-am introdus în partea finală a Colecţiei de Basme din Banat, carte editată acum doi ani.
Cred că le-a plăcut pentru că este scurt, vesel şi puţin feminist deoarece vulpea îl domină pe motan. În acel basm apar multe cuvinte regionale cum este ,,mârtan’’. Întodeauna cei mici după ce priveau textul puneau sinonimul literar pentru cuvintele vechi. Practic această specie este rezistentă şi poate fi tradusă mereu şi mereu.
ȘTIRI PENTRU COPII: Ce proiecte viitoare aveți legate de acest gen literar?
Otilia Hedeșan: Lucrez în momentul de faţă alături de un profesor de la Viena (chiar un profesor de-al nostru dintr-o generaţie anterioară) un text despre basme destinat adulţilor. Acest proiect ţine de întoarcerea basmelor în rândul adulţilor.
Dicţionar:
vârstnic= bătrân
metamorfoze= a se preface în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit.
discipline umaniste = materia şcolare care au legătură cu omul, spre exemplu: limba română şi historia
mârtan = motan
Mădălina Liedl
Sursa foto: Wallhere.com