26 iunie: Ziua Drapelului Naţional. Care e povestea tricolorului nostru
Ziua Drapelului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 96/1998 şi se sărbătoreşte în fiecare an la data de 26 iunie.
Introducerea celor trei culori — roşu, galben şi albastru — pe drapelul românilor s-a înfăptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porţi, de către Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Ţării Româneşti.
La cererea domnului muntean, sultanul a încuviinţat printr-un hatişerif (decret) înfăţişarea steagurilor pentru navele comerciale româneşti şi unităţile oştirii pământene. Pentru corăbiile negustoreşti se prevedea „steag cu faţa galbenă şi roşie, având pe dânsul stele şi la mijloc pasăre albastră cu cap”, iar pentru armată, „steag cu faţa roşie, albastră şi galbenă, având şi acesta stele şi pasăre cu cap în mijloc.”
Aşadar, drapelele cu care au fost înzestrate unităţile militare muntene în toamna anului 1834, primele din istoria armatei româneşti moderne, erau tricolore, având benzile dispuse orizontal, „roşu deasupra, galben la mijloc şi albastru jos. În mijlocul câmpului pânzei, pe un scut alb, se afla o acvilă cu zborul luat, încoronată princiar şi cruciată cu aur.”
În 1848, în toiul revoluţiei însă tricolorul a devenit în Ţara Românească însemnul naţional, principalul element constitutiv al drapelului de stat. Guvernul revoluţionar, prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, a hotărât ca drapelul ţării să aibă „trei culori: albastru, galben şi roşu”, iar pe pânză să fie înscrise cuvintele “Dreptate, Frăţie”. O lună mai târziu, “văzând cu nu s-a înţeles încă cum trebuiesc făcute stindardele naţionale”, decretul guvernamental nr. 252, din 13 iulie 1848, preciza din nou că “stindardele vor fi tricolore. Culorile sunt: albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”. El vor fi dispuse vertical şi vor fi aranjate în ordinea următoare: “lângă lemn vine albastru, apoi galben şi apoi roşu fâlfâind”.
Înlăturat odată cu intervenţia străină din toamna anului 1848, tricolorul va fi reintrodus ca drapel naţional la 1 septembrie 1863, de către Alexandru Ioan Cuza. El avea însă culorile dispuse orizontal, redate roşu, galben, albastru, şi se va menţine în această alcătuire până în anul 1867, când, punându-se din nou problema însemnului nostru naţional, comisia însărcinată cu stabilirea drapelului ţării şi-a însuşit propunerea lui N. Golescu, fostul paşoptist, „ca culorile să fie aşezate cum era la 1848” , adică vertical, în ordinea albastru, galben, roşu, care s-a păstrat până azi.
Referindu-se la originea şi semnificaţia drapelului de stat, Mihail Kogălniceanu preciza în şedinţa parlamentului din 26 martie 1867 că:
„Drapelul tricolor, cum era astăzi, nu este drapelul Unirii Principatelor. El este un ce mai înalt. El este însuşi drapelul neamului nostru, din toate ţările locuite de români.”
Sursa: Muzeul Național al Banatului