Cei mai simpatici locuitori ai mărilor, delfinii, au fost tot timpul animale fascinante pentru oameni. Personajul din Flipper are rude la fel de inteligente și prietenoase în viața reală. Gata de joacă oricând, cu o mutrița lor zâmbitoare, par să se distreze de minune în preajma oamenilor, însoțind vapoarele sau ținând companie scafandrilor și oferindu-le momente de neuitat. Energia lor pozitivă este asemănată cu cea a câinilor, adesea fiind terapeuți grozavi pentru persoane cu dizabilități. Istețimea lor ne suprinde de multe ori și descoperim, mereu noi și noi elemente care ne arată cât de complexă este viața acestor vietăți extraordinare.
Deși îi asociem cu apa mărilor și oceanelor, nu toți delfinii locuiesc acolo. Unii preferă apa dulce și populează râurile. Au fost descoperite 43 de specii de delfini, dintre care 38 sunt marine, iar 5 sunt specii de râu.
S-a dovedit științific că delfinii au trăit pe uscat înainte de a se adapta la mediul acvatic. Când le-au studiat înotătoarele, oamenii de știintă și-au dat seama că sunt formate ca și picioarele cu degete. Chiar dacă nu seamănă, delfinii sunt rude apropiate cu hipopotamul, evoluând din strămoși comuni și păstrând în familie pasiunea pentru apă.
Delfinii iubesc apa, însă au nevoie de lecții de înot. Sunt singurele animale ai căror pui se nasc venind cu coada înainte, pentru că altfel s-ar îneca. Deși nu e un înotător înnăscut, micul delfin prinde repede și cât ai zice pește devine un acrobat al valurilor. Cu toate acestea, în timpul somnului, trebuie să stea la suprafața apei, pentru a nu se îneca. În vârful capului, au un orificiu, prin care respiră și care nu are voie să se acopere cu apă atunci când animalul e adormit. La delfini, respirația nu este un reflex ca la oameni și, de aceea, o parte a creierului lor rămâne tot timpul în alertă pentru a coordona respirația. Dacă doar o lingură de apă ajunge in plămânii delfinului, acesta se poate îneca, pe când plămânii oamenilor rezistă la două linguri de apă.
Delfinii pot vedea cu ajutorul sunetelor. Emit niște sunete specifice care parcurg distanțe foarte lungi până se lovesc de ceva, iar atunci se întorc. Această tehnică de comunicare, numită ecolocație, îi ajută să stabilească distanța, forma și densitatea obiectului. Sistemul folosit de delfini este mai eficient decât cel al liliecilor, fiind superior chiar și sonarelor construite de om.
Sunt pofticioși și nu rezistă tentației de a savura niște pește proaspăt, dar o fac în felul lor. Delfinii nu își folosesc toți cei 100 de dinți pentru a mesteca, ci mai degeabă pentru a prinde peștii, pe care îi înghit întregi. Maxilarele lor nu au musculatura necesară pentru a mesteca. Par inofensivi, însă atunci când pornesc la vînătoare, o fac în stil mare. Lucrează în echipă și înconjoară bancurile de sardine, gustând, rând pe rând din prada bogată.
Au o viață socială foarte activă, comunică extrem de mult unii cu alții și își dau chiar nume. Fiecare este identificat printr-un șuierat specific și se recunosc între ei după acele sunete. Nu e de mirare că în Grecia Antică erau considerați animale sacre, iar uciderea unui delfin era pedepsită cu moartea.
În multe privințe, obiceiurile delfinilor seamănă cu ale noastre. Comunică, se joacă, se odihnesc, iubesc, au emoții și își îngrijesc copiii. Sunt inteligenți, veseli, sociabili și mereu gata de acțiune, învățându-ne și pe noi ce înseamnă să te bucuri de viață. Sunt ființe extraordinare, care ne arată că natura face cu adevărat minuni de care trebuie să avem grijă.