Sigur ați văzut în serile de vară mici luminițe zburătoare și știți că e vorba de licurici. Azi vrem să va spunem mai multe despre aceste gâzulițe minunate.
Există peste 2.000 de varietăți diferite de licurici și nici chiar oamenii de știință nu le-au descifrat încă toate secretele. Aceste insecte trăiesc atât în zonele calde, cât și în cele temperate și preferă zonele cu umiditate mai mare. Deși par un fel de musculițe, de fapt, licuricii sunt niște gândăcei. Ca toți gândacii, au aripile superioare întărite. Acestea se numesc elitre și au rolul de a le păstra echilibrul în zbor.
Luminița lor e dată de o reacție chimică. Licuricii au niște organe specializate pentru producerea luminii, care sunt situate sub abdomen. Aici, oxigenul din aer se combină cu o substanță numită ”luciferină” și lumina este produsă aproape fără căldură.
Toată această operațiune complicată e dedicată iubirii. Femelele stau nemișcate, urmărind semnalele luminoase ale cavalerilor și le răspund, tot prin luminițe, doar acelora de care sunt interesate.
Fiecare varietate de licurici are propriul model de semnalizare luminoasă. Unii își aprind lumința o singură dată, alții fac un adevărat joc de lumini, de până la nouă pulsații luminoase. Există licurici care au un traseu aerian specific, lasându-se în jos și apoi urcând brusc, sub forma unei litere J luminoase. Iar câțiva, mai jucăuși, își scutură abdomenele dintr-o parte în alta și par că scânteiază. Și culorile lor diferă, de la albastru sau verde, până la portocaliu sau galben.
Licuricii sunt cei mai eficienți producători de energie luminoasă din lume. 100% din energia pe care o produc este emisă prin lumină. În comparație, un bec incandescent emite doar 10% din energia sa sub formă de lumină, iar unul fluorescent, 90%.
Pe cât sunt de drăguți, pe atât pot fi de hotărâți. Când sunt atacați de prădători, ei declanșează o strategie de apărare numită ”sângerare reflexă”. Împrăștie stropi de sânge care conțin chimicale cu gust amărui, otrăvitoare pentru animalele vertebrate, inclusiv șopârle și unele păsări. Ar fi bine ca nici oamenii să nu încerce să îi guste, ci doar să se mulțumească să îi admire.